Veneai din urme de pasi pe carare,
Clandestin te grabeai
Spre a zarilor zare
Si in frunze de vant te gaseam,
Intr-o lacrima si un bob de sudoare,
Mereu te simteam.

Veneai din trecut,
Din calcaiul plapand si durut,
Ce in chin si suspin il calcam,
Din perfectul compus al vietii in bine,
Din timpuri de rod, far’ de rost sau rusine
Te-aflam.

Ma bantuiai,
Carari facand
Pe cer si pamant,
Tacuta in vorba si-n umblet,
Duruta in scancet si zambet,
Ma strabateai.

Te aflam in plapande atingeri,
De pene si oase de ingeri
Plictisiti sa tot zboare
Pe-a destinului cale,
Intorsi pe pamant,
Unde pasii tai se aprind.

In pustiu asternut
Si in suflet durut
… licarind.

Sursa foto: psihologaniela.ro