Apocalipsa postmoderna

Loading

Viitorul e mut,
Asasin de trecut
Tras in vazduh de nadejdi,
Pe aripi de lut,
Frante-nainte sa zboare,
Cand speranta nu moare si doare.

Spaima de cele ce vin
Ne ascunde de noi
Si patima plange prezentul
Lui Adam si al Evei,
Impreuna si goi,
Infruntand in jale momentul
Caderii din Eden,
Doar s-apuce apoi
Sa-si traiasca regretul.

Copiii cu dinti ascutiti sug sange
Din sfarcuri
De mame lauze, dupa chinuri de faceri,
Sfarsite-n cuptoare de multele coaceri
De paine
Ale bunului maine,
Apoi cresc si iau in batjocuri
Tati efemeri,
Blestemati in trup si in neam
Si stingheri.

Viitorul devoreaza prezentul,
Osandindu-l sa moara trecut,
Rasplata e-n maine,
Ucigandu-l pe azi,
Inceput si sfarsit petrecut.

La moartea unei iubiri

Loading

Se zbat cucuvele in suflet,
Infundat si tacut,
Sa nu deranjeze si sa privegheze
Tacerea tainei si
Spaimei,
De culoare si soare
Si muzica in triluri,
Pe viniluri.

Canta barzi si menestreli in minte,
Pe pagini si-n cuvinte,
Sa nu strice si sa nu ridice
Spranceana-ntrebarii,
Pe-nserat,
Intre un tremur
De cutremur
Si-un oftat

Danseaza balerini si balerine,
In mine si-n tine,
Coregrafii fantastice
Si bombastice
In spatele cortinei,
Sa nu vada publicul
Declicul
Iubirii-mpotriva firii,
Fara de-nteles si roada,
Dintre un nerod si o neroadă.

Joaca sotron pruncii
Pe marginea dungii,
Ce desparte
Mintea mea
Prea aproape,
De logica ta
Prea departe.

Sar si apasa patratele,
In care-am sadit palatele
De nisip
In fel si chip
Si-am plouat ploi,
Facand noroi
Din asteptatele si visatele vise,
Ucigand premise.

Recita poetii vorbe cu rima
De pomina,
In sentinte savante, grave
Si erudite,
Spoite cu patima si noima,
Despre un nerod si o neroada,
Care-au irosit iubirea,
In toata firea
Fiind
Si nestiind.

Sursa foto: psiconcept.ro

Strigoiul

Loading

Timpul nu are rabdare
Si moare
In istorie si-n noi,
Precum un strigoi,
Ce-n secunda rotunda
Se izbaveste si ispaseste
In pace,
Pe la soroace de vieti,
Cand dimineti isi arunca
Manunchiul de raze de soare,
Ca sa dogoare
Si sa doboare
Si sa coboare-n mormant,
Pe pamantul sfintit de preoti
Si sfant,
Trupul nalucii
Far’ de-acea greutate
Si densitate
De carne in stanci,
Al moroiului prins prea tarziu
In pustiul de umbra si de lumina,
Din zori, ce se-nclina
Inceputului tainic de timp.

Vin iele sa planga,
Despletite, despuiate sa-nfranga
Blestemul strigoiului savarsit
Nesfarsit,
Al moroiului mort,
Adormit de-a pururi de tot,
Strecurat in mormant de cuvinte
Ce ard pretutindeni mocnind
Si-n cosmaruri de minte murind,
In timpul ce n-are rabdare
Si moare.

Sursa foto: mythologica.ro

Nelinisti

Loading

In mine-adun preamultul
Din ‘naltul si strafundul
Gandului,
Din miezul timpului
Si al pamantului.

Ma rastignesc in puncte cardinale,
Incremenite in sentinte rationale,
Ma-ntrec in inima si-n minte
Cu ganduri niciodata puse in cuvinte.

M-ajung cu doruri din preaplinuri
Si ma-ntalnesc fioruri si suspinuri
Din renuntari si-nfrangeri mult prea multe,
Din patimi viitoare si trecute.

Ma oglindesc in ce-as fi vrut sa fiu,
Ma zugravesc in ochi de timp pustiu
Si ma adun in calde-mbratisari,
Cand vremea cerne vise si pareri
Prin sita deasa, impletita si profunda,
A razgandirii-n ceas si in secunda.

Ma-ntorc mereu de unde am pornit,
In cercul meu, in colt de labirint
De nazuinte niciodata implinite
Sau de chemari ramase nerostite,
De umbre-n adevaruri invelite.

Pe intuneric pasii mi-i indrept
Ma-ntorc mereu, m-astampar si astept
Sa-mi aflu sensul certitudinii depline
Din ieri, prin azi si inspre maine,
Din toate cele ale mele si straine.

Sursa foto: onlinearts.ro