Inceput de sfarsit

Loading

Crește și pornește
Gandul
Spre creste colosale
Si triumfale,
De cocoși roși,
Cu aripi ce-astampara zborul
Nazuintelor de prisos,
In universul intors pe dos,
Sa nu simta viforul
Si fiorul,
De la cusaturi
Si-ncheieturi.

Falnic si in sentinte
Splendide,
Ideea se-asterne si cerne
Pamantului,
S-acopere golul din vintre
Al realitatii far’ de-alfabet si de litere,
Sa-ngroape osul preasfantului,
Ce-mpodobeste larma
Si sensul cuvantului.

Ingeri si umbre
Mesianice
Cu etichete de marfuri organice
Fac tumbe-n istorie
In era cea noua,
A rasaritului
Far’ de-asfintit
De lume
Si far’ de nume
Sau definitie,
Cand logica devine superstitie.

Se-agata-n rasteluri
Verbe
Superbe ,
Precum arme adormite si odihnite
Si pregatite
De vanatoarea cea mare,
A timpului
Haituit in secunde,
Injunghiat cu nelinisti fecunde,
Ce refuza sa zboare si moare,

Precum un cocoș
Falnic si roș,
Ce-si cant-un sfarsit
In ilogic si trist asfintit.

Sursa foto: diane.ro

Demisia, domnule ministru

Loading

Da, domnule Vlad Voiculescu, personal cred cu tarie ca nu sunteti vinovat, ca om, de dezastrul de la Matei Bals, sunt convins ca tragedia este doar varful unui morman de mizerii acumulate intr-un sistem de sanatate gestionat de un lung sir de ministri incompetenti, care si-au rumegat obedienta politica si lacomia in biroul, pe care astazi il ocupati.
Cred in dorinta dumneavoastra sincera de a produce schimbarea in bine in acest domeniu vital si mai cred ca va aflati in fata unei oportunitati extraordinare de a face acest lucru.
Ca politician, sunt convins ca vedeti pozitia dumneavoastra actuala doar ca un mijloc pentru a realiza un scop -acela de a schimba ceva. Tocmai de aceea consider necesara DEMISIA DUMNEAVOASTRA IN ACEST MOMENT. Ar fi un gest, care ar contura un standard de comportament politic intr-o astfel de situatie. Cei care vin dupa dumneavoastra ar fi obligati moral sa faca la fel, in situatii similare, un atare comportament devenind firesc. Tot aceia care va vor urma, vor intelege ca, pentru a-si salva o functie si o cariera, trebuie sa evite cu orice pret sa ajunga intr-o atare conjunctura si, prin urmare, trebuie sa faca ceva, sa schimbe in bine, sa reformeze, sa eficientizeze, sa puna interesul si siguranta pacientului drept piatra de capatai.
DEMISIA dumneavoastra poate fi inceputul care schimba lucrurile, imboldul ce pune in miscare schimbarea. Daca ati dorit si ati luptat in politica pentru pozitia de ministru al sanatatii cu intentia de a va pune in slujba schimbarii mult asteptate, acesta este momentul de a face si de a reusi, cu adevarat, ceva. Renuntati la dumneavoastra insiva de dragul scopului nobil clamat la inceputul mandatului -demisionati si l-ati atins. Cei care vor veni dupa dumneavoastra il vor desavarsi. Lucrurile se vor misca in directia cea buna.

 

Sursa foto: www.RomaniPrinLume.info

Joaca de-a jigodiile

Loading

In tara lui Papura Voda, intr-o capitala prafuita si provinciala, o jigodie istorica, trecuta prin partide sta la taclale cu o jigodie noua in politica si o convinge sa sustina impreuna o jigodie bortoasa, cu fata de mufa la conducerea de la judet.

Jigodia noua, lacoma si determinata ca orice jigodie la inceput de drum obtine si ea niste promisiuni pentru un loc pe langa jigodia bortoasa, plus niste sustineri pentru doua jigodii mai mici.

Intre noi fie vorba, jigodia istorica, mai barie, mai haladita si mai trecuta prin tot felul smecherii, a cam vandut jigodiei noi praful de pe toba, in schimbul tacerilor complice, abtinerii de la corul de latraturi, de la episoade de crize si spasme …deh, jigodia istorica si cea bortoasa se cam temeau.

Buna afacere, chit ca subalternii lor se trezesc luati pe nepregatite si cu izmenele in vine, cu candidatii gata pusi sa zambeasca in poze prin online, apoi dati la o parte pe principiul dezbraca-te ca te sexez, imbraca-te ca m-am razgandit.

Jigodiile mici vin cu tamtam si cu scrisoare de la stapanire peste ei, in timp ce jigodia istorica incearca sa ii indulceasca, dandu-le niscaiva locuri eligibile pe cate o lista. Degeaba, imparteala e subtire si onoarea nereperata.

Ce urmeaza e de inteles -subalternii dand din umeri si facandu-se ca ploua, oamenii dand din mana a lehamite, jigodiile mici urland ca de ce sunt asa singure si nu se unesc toti in jurul lor.

Pai de aia, ba, ca sunteti jigodii !

Draga Ministerule, …

Loading

Draga Ministerule al Apararii Nationale,

 

In primul rand iti multumesc ca ai grija de mine si de romanii mei, ca te straduiesti sa ne dai sfaturi bune si folositoare pentru sanatatea noastra. Sper, de asemenea, ca ce scrie prin ziare, despre anumite afaceri facute fara masca si dezinfectant, sunt doar plasmuiri ale dusmanilor, ca bravii nostri generali si ofiteri superiori, bravul nostru personal ministerial si politicienii din varful lui sunt straini de fapte reprobabile pe buzunarul nostru.

 

Pe de alta parte nu pot sa nu ma gandesc la cateva lucruri, cand te vad cu cata convingere si determinare ma indemni sa port masca, folosind exemplul minunat al ostasilor nostri de pe teatrele de operatiuni:

 

Soldatii poarta vesta, casca si masca pentru a se proteja de proiectile, de agenti chimici si biologici, ce sunt folositi in lupte, in conflicte armate, acolo unde un altul, dusmanul, manuieste de la distanta chestii letale, iar purtatorul echipamentului este tinta, obiectiv de neutralizat sau eliminat. Dusmanul meu, draga Ministerule, e doar o gripa zdravana cu un nume tampit (macar daca se numea virus sovietic sau taliban) iar mascuta mea e degeaba, daca se hotaraste sa ma atace, ca nu e de kevlar capabil sa umileasca glontul.

 

Soldatii sunt platiti pentru meseria pe care si-o fac (in caz de conflict armat, platiti in plus). Ei poarta casca, vesta si masca pentru ca iau bani sa faca anumite lucruri, pentru care toate astea sunt indispensabile. Pentru ca eu am stat in casa, pentru ca am fost restrictionat sa ma misc, pentru ca am masca si a trebuit sa imi limitez efortul, tanti economia s-a suparat si a omorat multe firme, lasand sute de mii orfani someri, oameni care in curand nu vor mai avea dupa ce sa traiasca, daramite dupa ce sa poarte masca.

 

Soldatii si-au asumat, in deplina cunostinta de cauza, un statut, riscuri multiple, specifice carierei si traiului de militar. Tot ei au fost recrutati dintre cei mai voinici, mai sanatosi, iar greutatea serviciului lor se reflecta in varsta mult prea frageda de pensionare. Eu, draga Ministerule, sunt mai slab, poate bolnav, poate cu dificultati de respiratie, poate pur si simplu ipohondru si claustrofob si nu ma voi putea ridica niciodata la nivelul celor cu vesta, casca si masca la 45 de grade Celsius. Pe de alta parte, nici nu ma trage inima sa fiu ca ei, stiind ca ma asteapta inca zeci de ani de munca in umila mea conditie, pana la o pensie scurta tare, pentru care e foarte probabil sa platesc mai mult decat sa primesc.

 

Soldatii, la fel ca nenea chirurgul, ca nenea vopsitorul sau nenea cu dezinsectia de la scara blocului, sunt antrenati, de voie de nevoie, ca o conditie a exercitarii unei meserii. Eu, draga Ministerule, scriu, muncesc la calculator, conduc masina, o repar, chircit pe sub ea, sap cartofii si varza pe camp. Imi cer scuze, ca nu m-am gandit pana acum sa ma antrenez din timp cu masca pe figura, sa fiu si eu brav si aratos, mascat cu sapa in mana, cu tubulara de 10 sau cu mapa sub brat.

 

Imi cer scuze, draga Ministerule, daca nu voi putea sa ma ridic la asteptarile tale. Te rog sa ma ierti si sa nu ma pedepsesti prea rau cu nenea ala de la Interne, prieten cu niste unii de la care aud manele in fiecare seara, de nu mai stiu daca e priveghi sau parastas in alerta, ba, mai mult, poate imi faci un amar de bine si vorbesti cu suratele de la Finante si Economie sa faca ceva sa nu se mai duca viata si traiul meu la vale, sa pot sa muncesc si eu si sa am siguranta painii de maine si poimaine.

 

Poate in drum te intalnesti cu nasa de la Transporturi si ii amintesti ca drumurile s-au stricat ele singure si trebuie reparate, ca nu te-ai jucat tu de-a bombardamentul pe ele. In caz ca o vezi pe aia mica de la Educatie, spune-i ca o liota de copii s-ar duce la scoala si ca ar fi foarte protejati de virusuri si bacterii daca ar mai repara cate un grup sanitar si ar mai varui cate un perete, ca prea sta sa le cada in cap.

 

La baba aia de Cultura nu are rost sa ii transmiti nimic, si asa nu va intalniti, ca e probabil moarta si ingropata pe undeva, in vreun capitol de lege bugetara.

 

Inca o chestie, daca o vezi pe milfa aia de isi spune Ministerul Sanatatii, spune-i ca a cam scumpit tarifele si presteaza prost tare pentru cati bani cere, de au ajuns clientii sa caute altele, pe centura pe la Viena sau Berlin.

Concert cu cor de cetateni, cvintet de politicieni si …pian

Loading

5 aprilie 2020 -un preot si cativa enoriasi, cu masti si manusi, sunt amendati pentru ca au tinut o slujba de pomenire in curtea unei biserici, undeva in judetul Valcea.

 

https://www.youtube.com/watch?v=-G28t6EaY-M

 

6 august 2020 -un multiplu campion la infractiuni, sef de crima organizata, este prohodit cu taraf, sute de bocitoare si indoliati de teapa lui, intr-o adunare impotriva oricarei reguli a starii de alerta, pe care statul a legiferat-o.

 

https://www.youtube.com/watch?v=yJ36dWOLcOU

 

Da, este acelasi stat, aceeasi lege, sunt aceleasi autoritati si doar un singur aspect de statistica, cu care domnul Arafat, domnii Tataru si Vela, domnul Orban si Johannis ne tin la respect, cu botnita si sanctiunile de rigoare -in 6 august, fata de 5 aprilie, avem o diferenta de o mie de cazuri zilnice raportate.

 

Imbulzeala teribila, sute de persoane …cam cat sa se umple vreo doua, trei puscarii, manele plangacioase si strigate, gesturi de supunere si respect de la curtile satrapilor persani …mai putin autoritatea salvatoare , aia cu cascheta si pulan, care lucreaza pentru siguranta si increderea noastra, adica, in contextul actual, ne da amenzi, ne imprastie si ne apara de covid.

 

Veti vedea in imaginile, ce au impanzit retelele de socializare, sute de oameni fara masca, in spatii inchise, fara distantare fizica obligatorie, etc., etc., etc.

 

Nu veti vedea, insa, reactii firesti din partea organelor de ordine publica ale statului, nu veti vedea interventii, dispersarea multimii, aplicarea legii in vigoare, cu sanctiunile ei la pachet.

 

Spectacolul grotesc al unor zburatoare infractoare a amutit institutiile de forta ale unui stat membru UE, l-au amutit pe domnul Arafat, care nu mai iese si de aceasta data invitandu-i pe participantii la adunare sa treaca pe la spital.

 

Domnul Johannis tace (macar de ar fi fost vreo sedinta PSD, sa aiba ce spune), la fel si domnul Vela cu geaca lui razboinica de Top Gun, sau domnul Tataru, cu zulufii transpirati sau dati cu gel (greu de ghicit). Intre timp seful IGP “monitorizeaza”iar vreo duzina de servicii “pentru tara si protectia cetateanului”isi rontaie linistite alocatiile bugetare generoase. Toata lumea nu vede si nu aude nimic, toti demnitarii si functionarii adapati din buzunarele noastre tac.

 

In statul la cheremul interlopilor, ispravnicii nu pot sa tina decat partea stapanilor si sa calce capul resemnat al celui prea slab sa poata sari peste bariera legii. In Romania clanurilor infractionale si politice, guvernul si institutiile de siguranta si ordine publica ne fac, pentru a cata oara (???), demonstratia unui adevar cunoscut de mult: egalitatea in fata legii, bunul simt sunt doar vorbe, Constitutia a fost inlocuita de prostitutie iar dreptatea se plimba beata, in curul gol, cu masca pe ochi si cu gura si nasul libere.

Atat si pana aici !

Loading

Domnilor decidenti si detinatori reali ai puterii in aceasta tara,

Ati platit presa sa rostogoleasca in opinia publica un pretins studiu realizat in strainatate, conform caruia noi, astia care nu avem incredere in voi si in ordinele voastre, in farsa numita pandemie din anul 2020, suntem narcisisti, machiavelici si psihopati.

Intrucat ma simt direct vizat, ca membru al noii categorii infiintate pentru a ponegri si duce in derizoriu orice alt demers decat al vostru, va raspund:

Nu eu sunt narcisistul care isi arunca paltonul cand valetul nu e prea aproape. Nici nu am valet si am respect pentru suma aia, care reprezinta valoarea unui palton si pentru care orice om  normal trebuie sa munceasca.

Nu eu imi etalez consoarta in tinute indoielnice si cel putin nepotrivite varstei si functiei pe la banchete, ceremonii si intalniri cu mai marii lumii.

Nu am si nu mi-am inchipuit vreodata sa am vreun guvern „al meu”, la fel cum nu mi-am inchipuit nicicand ca, de la inaltimea unei functii, as putea imparti o natiune intre buni si rai, intre purtatori ai progresului si retrograzi, intre „desteptii”, care sunt cu mine si „prostii”, care sunt cu ceilalti.

Nu eu sunt machiavelicul care si-a aranjat propriul coleg pentru a-i bloca o candidatura la o primarie sau in fruntea unei organizatii.

Nu eu am uzat de institutiile de forta ale vreunui stat pentru a scoate din joc adversari politici fara a recupera nimic din presupuse prejudicii imputate.

Nu eu am infiintat organizatii politice balama pentru a manipula voturi in parlament si aliante de conjunctura in teritoriu, la fel cum nu eu am manipulat mase de oameni de buna credinta spre a-i invrajbi cu semenii lor si a darama guverne.

Nu eu platesc din bani publici presa obedienta pentru a-mi trambita dictonurile si a le sadi in capetele oamenilor.

Nu eu mint in statistici sau cand ma intorc din capitale europene si nu eu proclam succese dezumflate dupa mai putin de o zi.

Nu eu amenint cu amenzi, nu eu santajez in jocul politic pentru a-mi etala si satisface dorinta de putere asupra celorlalti, pentru a mima zambetul sigur la suprafata, dar de fiara infometata si incoltita, hranita cu ura si dispret fata de oameni, in realitate.

Nu ma acuzati pe mine, pentru ca nu sunt ca voi, cei care va devorati si autodevorati in jocul perfid al puterii si manipularii. Nu sunt oglinda voastra si nu voi fi vreodata purtatorul urmelor si rezultatelor propriilor voastre psihopatii.

Sunt un cetatean liber, care isi plateste impozitele, ce voi le furati, care respecta legile,ce voi le incalcati la chermeze pe ascuns si suete in institutii publice.

Atat si pana aici, intr-un film prost, cu actori indoielnici si regizori dezaxati.

Rugaciunea de Vineri… manifest politic pentru Europa sau pentru Islam?

Loading

In urma cu 700 de ani, niste proaspat veniti din Asia Centrala, cu un nivel de civilizatie la piciorul broastei, dar ambitiosi, deschisi si lacomi spre progres si, implicit, spre a domina Europa si Orientul Mijlociu, si-au facut aparitia in Anatolia, cucerind Imperiul Bizantin, dar si lumea araba, ambele aflate intr-o epoca de criza si decadenta politica si militara accentuata. Europa apuseana, prin marile ei puteri maritime si comerciale ale momentului nu au facut nimic palpabil sa previna dezastrul unei reorientari geopolitice de anvergura, dimpotriva, au inteles sa profite de avantajele si oportunitatile de moment, ale unui haos care a durat vreme de 100 de ani.

Afirmarea statalitatii otomane si, mai ales, dominatia ei asupra estului musulman, trebuia legitimata prin cucerirea si fondarea unei capitale stralucitoare, cu o simbolistica majora in constiinta umanitatii veacului al XV-lea.

A fost sa fie Constantinopolul in 1453 si Sfanta Sofia, monument minune al crestinatatii, ctitorie a lui Iustinian, ultimul personaj politic, care a reusit performanta unui Mare Nostrum crestin in bazinul mediteranean, in leaganul civilizatiei europene dar si islamice, mai apoi.

Sultanii otomani si-au infaptuit rolul califilor de altadata, prin supunerea lumii necredincioase sub legea Islamului -datorie sfanta, consimtita in cuvantul Arhanghelului dezvaluit Profetului. Actul cuceririi Constantinopolului, al transformarii Sfintei Sofia in moschee, dincolo de impactul asupra lumii crestine, a avut o importanta simbolica fundamentala si creatoare pentru Islam, dandu-le urmasilor lui Osman aparenta unor urmasi ai insusi Profetului Mohamed.

A urmat gestul la fel de simbolic al proclamarii califatului otoman si al despuierii Meccai de odoarele esentiale ale religiei musulmane, ingramadite la Topkapi Sarayi, in cornul romantic si bine aparat al Bosforului.

Asadar, sub aspectul legitimarii imperialismului otoman, transformarea splendorii crestinatatii in locas de cult musulman isi sustine importanta, in primul rand, asupra drepturilor de dominare in spatiul islamic din Orientul Mijlociu si Peninsula Araba.

In desertul Arabiei, legitimitatea uzurpatorilor otomani va intra in coliziune cu legitimitatea descendentei (reale sau doar mitice?) din spita Profetului a dinastiei Al Saud. Ajutata de un context istoric deosebit de favorabil in doua razboaie mondiale, de experimentul kemalist al replierii turcilor pe coordonatele unui stat national, de rezervele uriase de petrol sub un sol desertic si neprielnic pentru orice, dinastia Al Saud reusit sa dezvolte un stat prosper si activ si o viziune expansionista si hegemonica, intr-o perioada in care autoritatea otomana incetase sa mai existe.

Este usor de remarcat, in contextul actual, cum in lumea araba viziunea imperialismului otoman si a hegemoniei, mai ales economica si spirituala, saudite intra intr-o inevitabila si ireconciliabila disputa, cu implicatie in intregul univers islamic.

Gestul lui Erdogan si, mai ales, rugaciunea de Vineri, ca moment de redare a Sfintei Sofia Islamului, mediatizat corespunzator la nivel mondial, are valoarea manifestului politic de reinviere a viziunii expansioniste otomane, viziune indreptata prea putin spre directia unei Europe protejate militar de americani, prea putin impotriva unei crestinatati, fata de care Rusia si-a reluat deja locul traditional de protector simbolic, si covarsitor spre lumea araba, spre corpul spiritual si politic al Islamului.

Pisica de Vineri a fost aratata in primul rand jocului geopolitic din Orientul Mijlociu si, mai mult ca sigur, a fost pe deplin inteleasa la Riad si la Washigtonul protector. In mod firesc, Tel Avivul si Teheranul asista cu interes la derularea evenimentelor incarcate de simboluri. Asadar, acum avem in Orientul Mijlociu islamic doi califi si un sah -paradoxal, mai legitimat religios decat insasi defuncta dinastie Pahlavi.

Intre timp, Europa face ceea ce stie sa faca cel mai bine: gestioneaza molime cu substrat politic, se complace in filozofii pe subiecte marginale, da din umeri.

O adolescenta numita Romania

Loading

Romania mea implineste in curand un veac si un anisor iar clasa politica romaneasca e pe masura tineretii si exuberantei patriei. Modul ei de exprimare nu lasa loc de interpretari:

PSD-ul a produs o multime de indivizi cu limbaj trivial sau idei sugubete, de natura sa ii terfeleasca imaginea. Codrin, Olguta, Serban pentru care lanterna telefonului consuma minute, dilaul cu mitraliera sau ministra ingenua cu replici din Marie Antoinette sunt doar exemple de judecata si exprimare din strafundurile pietei Obor sau autobazei Steagu’ Rosu.

Opozitia nu se lasa mai prejos si a produs un slogan abject, devenit motiv de psihoza, de obsesie nationala, cu valente de clivaj social, inscriptionat oficial, festiv si monumental pe placute suedeze. Alternativa la grobianismul pesedist e vulgaritatea pentru curatarea societatii, curatare prin murdarire, desigur, precum in filosofiile antice ale coborarii in infern si renastere in lumina campiilor elisee.

Mai nou, traim cu totii aventura pandemica, prilej de defulare a tuturor angoaselor acumulate intr-o istorie contradictorie, cu parcurs dezechilibrat, osciland intre disperare si revolta.

Ne extaziem in fata performantelor inexistente ale unui presedinte obtuz, inert si insipid, pentru ca a doua zi sa traim dezamagirea lui Danila Prepeleac, plecat la targul UE cu o pereche de boi si intors cu o punga goala in buzunare sparte de prea multe sperante.

Dar …ca niciodata in istoria tanara a unitatii noastre de 100 de ani, suntem sfasiati in doua de propriile spaime si fantasme, de lupta cu noi insine si pentru o dreptate reinventata permanent, in functie de porniri si interese de moment.

Dincolo de subiectele disputelor zilnice, pesedisti sau #rezistenti,  martori ai lui Covid sau luptatori pentru libertate, practicam zilnic acelasi trafic de influenta si aceeasi dare de mita cotidiene, instinctual, benevol si fara bariera morala sesizabila, in permanenta cautare de siguranta, scurtaturi sau situatii comode pentru propriile noastre vieti. Ne exersam indoiala fundamentala in legatura cu orice valoare morala proiectata asupra noastra si ne rezolvam conflictele prin ascundere sub pres sau anonimatul diluant si cameleonic al pierderii in multime.

Dam mita desi doctorii au ajuns sa tremure de spaima consecintelor. La randul lor o iau cu pofta patologica, uzitand de cele mai ingenioase tertipuri. Facem cadouri cui trebuie si atunci cand trebuie, transformand sensurile zilelor importante din viata omului, pentru cele mai curioase motive. Si cel care da si care primeste inveleste mai apoi continutul axiologic al faptelor in cele mai diverse si solide motive.
In acelasi timp suntem campionii purismelor morale, inchizitori nemilosi cu cei din jur, vedem nedreptatea si necinstea la altii in cel mai dezbracat mod de orice circumstante atenuante, ne impartim in tabere si ne anatemizam unii pe ceilalti cu voluptate iacobina, ca niste psihopati justitiari.

Ura si divizarea ce decurg din conflictele dualitatii propriilor fiinte le proiectam spre grupuri si categorii, ne fac sa impartim societatea si sa hranim antagonismele. Romania de 101 ani ne regaseste cu dezechilibrele interioare si paradoxurile specifice unor varste cu mult mai fragede. Prin insumarea indivizilor, Romania sufera de adolescenta intarziata si este departe de echilibrul care sa ii confere vigoarea si soliditatea unei societati functionale.

De ce? Pentru ca asa suntem noi si ar fi bine sa ne impacam cu ceea ce suntem pentru a putea creste mai departe.

Manifestul unui OM

Loading

Subsemnatul OM, parte elementara si fundamentala a Umanitatii, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, creat cu scopuri nobile si misiune sfanta, nu rod al evolutiei intamplatoare cu rost si responsabilitate incerta, in calitate de mandant al puterii politice in societate, imputernicesc statul creat firesc, de cei asemeni mie, din spatiul de unitate a limbii, trecutului comun, a culturii si civilizatiei ce ma definesc:

1. Sa imi apere libertatea individuala, prin respectarea stricta a mandatului primit din partea mea si prin exercitarea cu buna credinta si in folosul meu a puterilor ce i le-am incredintat.

2. Sa ma apere de orice tentativa a unui individ sau grup, de pervertire a statutului meu de OM in societate, de anulare a atributelor ce tin de umanitatea mea intrinseca, a libertatilor si drepturilor, fara de care nu pot exista in plenitudinea umanitatii mele

3. Sa ii apere si sa ii ajute, in numele meu, pe cei diferiti de mine, sa le acorde sprijin, mangaiere si foloase, sa ii primeasca si sa ii aseze la masa mea pana la limita respectului pentru mine si interesele mele, pana acolo unde eu insumi nu devin obiectul unei discriminari.

4. Sa apere manifestarea publica libera a constiintelor, ideilor, conceptelor sa cultive dialogul, pana la limita, la care logica obiectiva, bunul simt, valorile fundamentale ale culturii mele nu sunt incalcate, contestate, denaturate.

5. Sa imi apere libertatea mea de credinta, sa nu produca dogme ale discursului si actiunii institutionale, straine de natura, misiunea mea naturala si modurile mele de manifestare.

6. Sa imi respecte sistemul de valori asimilat, umanismul si modelul lui Hristos, in care cred si pe care il marturisesc, sa tina seama de El in orice act de legiferare sau administrare, ce ma poate atinge pe mine sau pe semenii mei.

7. Sa respecte dreptul la viata al nenascutului si al celui nascut, dreptul absolut si nepervertit la famila fireasca, din barbat si femeie, in logica lui Dumnezeu Creatorul si a naturii create.

8. Sa-mi respecte drepturile parintesti asupra propriilor copii, rod al Dragostei intre oameni si Iubirii lui Dumnezeu, dreptul de a decide asupra educatiei lor, in spiritul valorilor ce ma definesc pe mine si pe cei de dinainte de mine.

9. Sa actioneze in numele si pe seama mea, cu dragoste, buna credinta si intelepciune, pentru a conserva mediul natural in care traiesc, dar al Dumnezeirii si povara a responsabilitatii.

10. Nicicand, sub nici o forma si pentru nici un motiv, sa nu actioneze pentru a submina solidaritatea cu cei asemeni mie, sa creeze stari si sentimente de ura si neintelegere intre Oameni. El este dator sa conserve si sa sporeasca Dragostea si Fraternitatea primita de la Tatal, prin Hristos Fiul, si adresata tuturor.

Huck si Jim vinovati

Loading

Una dintre cele mai calde, mai sincere, mai sensibile, empatice si originale portretizari ale sclavului negru fugar din literatura americana, dupa ce a fost supusa initial criticilor pentru realismul in expresie si limbaj, devine simbolul unor controverse pe false teme de rasism.
Avem de a face cu un nou exemplu al modului in care neo-marxismul imbracat in blana de oaie a liberalismului progresist perverteste sensurile si definitiile valorilor, denatureaza adevarurile evidente si perceptibile nemijocit, dezvolta sofisme penibile, pornind dispute false si cu scop politic. Limbajul licentios si incorect politic e o realitate a perioadei actiunii din nuvela, ilustreaza o stare de fapt ce condamna si acuza orice forma de rasism. Inlocuiti in dialoguri termenii duri cu asazisele formule acceptate contemporane si veti izbucni in ras constatand penibilul si grotescul.
Le amintesc progresistilor cu barbi de intelepti si copilarii filosofice circumscrise ochelarilor de cal, ca printre marotele lui Mark Twain sunt cateva probleme atat de dragi lor -chestiunea „imperialismului” Americii de atunci (cu critici publice fata de razboiul din Filipine si interventia din Hawaii), drepturile civile si contestarea religiei. Toate acestea se intamplau intr-o epoca istorica in care era foarte usor sa fii linsat, la propriu, nu la figurat, sa platesti cu viata pentru cauzele sustinute.
Spre deosebire de voi, astia din spatele calculatoarelor, incendiatori si hoti de adidasi mascati, filfizoni universitari anchilozati de atata stat la caldura si mangaieri ale democratiei pe crestete infierbantate, Mark Twain stia vreo 20 de meserii ( inclusiv sa scrie mai bine si mai cu talent decat voi), a muncit si a lasat o mostenire umanitatii.
Intre timp Aventurile lui Huckleberry Finn raman o capodopera a literaturii mondiale, Jim continua sa existe ca un personaj al candorii sub opresiune, al libertatii asumate cu riscul vietii, un simbol al omului negru pe drumul recastigarii demnitatii meritate.
Voi, astia, antirasistii de facebook, progresistii de duminica dupamiaza, hipsterii iesiti din casa la miting ca la plimbarea de seara, incendiatorii faptici si filosofici de false revolutii, ce ne lasati?

Femeia ca manifest politic, pentru o nouă societate!

Loading

Divele unei epoci a ratacirilor ideologice, a paradoxurilor sentimentelor extreme, a dragostei si razboiului, a libertatii exprimate in maniera paroxistica, revolutionara si demolatoare. Femeia prezentului, libera si libertina, eliberata de conventii si tabuuri, mereu in cautarea unor sensuri ale propriei definitii, determinata spre o permanenta reinventare …uneori doar de dragul drumului spre aceasta, isi gaseste inceputurile intr-o generatie ambigua si contradictorie, oarecum nevrotica in permanentul razboi cu reconstruirea valorilor.

Machiajul puternic, nefiresc parca, ferm pana la violenta, este platosa si manifest politic peste interiorul sufletului sfasiat intre acceptare si revolta. O femeie deconstructivista se nastea din haosul unei societati scufundata in prea multe intrebari si sofisme. Rezultatul il stim, il vedem azi, fara a fi lamuriti daca a fost bine sau a fost rau. Ceea ce stim cu certitudine e ca, de la Edith Piaf, Marlene Dietrich sau Maria Tanase, idealul feminin s-a modificat profund, femeia unui secol a inlocuit femeia unor mii de ani.