Vestea cea bună

Loading

Veste bună și lăudată,
Pe rouă de crini și pe pământ
Se naște Fiu din Fecioară
Și de la Duhul Sfânt.

Heruvimi cu aripi deschise
Zboară-ntre lumi ne’ncetat
Și-aduc prinos de speranță
Și rod binecuvântat.

Iar Tu Marie, Fecioară,
Vei auzi și simți
Tot ce istorie și oameni
Vor lăuda și trăi.

Căci nu-i bucurie mai mare,
Mântuire în cer și pământ,
Decât pe veci împlinita chemare
În Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt.

Tresaltă-n lumină și-n zori Galilee
În adâncuri de mare și pe înălțimi,
Căci nu este veste mai mare
Decât cea pe care azi o primim.

Iar tu fericită Marie,
În smerenie și-n har să pășești,
Să-Ți asculți și să-Ți afli menire
În Darul ce azi Îl primești.

Căci se rostește azi Adevărul
Și Viața întreagă ni se-mplinește,
La vestea Fiului ce-aduce Cerul
Și lumea toată o mântuiește.

La Ghetsimani

Loading

Doamne, te strig în suflet și-n șoapte
Îți aflu răspuns în îndoiala din noapte,
Când luna se-așterne peste umbra grădinii
Și-n murmur de frunze tremur măslinii.

Hotărăște-mi paharul sau dă-mi îndurarea,
Împarte-mi destinul precum Moise marea,
De-i chin sau iertare, pe toate le-oi vrea,
Dar mi-arată și-ndreaptă cărarea mea.

Îndoiala apasă și inima plânge
Misterul sorții cu lacrimi de sânge.
Dă-mi Doamne un înger să fie al meu,
Călăuză și scut și nădejde mereu.

Și de-or veni să-mi aduca osânda,
Înzecește Tu, Doamne, de-a pururi dobânda
Darului, rost din trecerea mea
Prin taina lumii, pe scara spre Stea.

Dăruiește-mi iertare și dragoste mare,
Contemplând de pe cruce marea mirare
A durerii și morții, precum mi-e spre fire,
Și Învierea spre Mântuire.