Lună: iulie 2020

Atat si pana aici !

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Domnilor decidenti si detinatori reali ai puterii in aceasta tara,

Ati platit presa sa rostogoleasca in opinia publica un pretins studiu realizat in strainatate, conform caruia noi, astia care nu avem incredere in voi si in ordinele voastre, in farsa numita pandemie din anul 2020, suntem narcisisti, machiavelici si psihopati.

Intrucat ma simt direct vizat, ca membru al noii categorii infiintate pentru a ponegri si duce in derizoriu orice alt demers decat al vostru, va raspund:

Nu eu sunt narcisistul care isi arunca paltonul cand valetul nu e prea aproape. Nici nu am valet si am respect pentru suma aia, care reprezinta valoarea unui palton si pentru care orice om  normal trebuie sa munceasca.

Nu eu imi etalez consoarta in tinute indoielnice si cel putin nepotrivite varstei si functiei pe la banchete, ceremonii si intalniri cu mai marii lumii.

Nu am si nu mi-am inchipuit vreodata sa am vreun guvern „al meu”, la fel cum nu mi-am inchipuit nicicand ca, de la inaltimea unei functii, as putea imparti o natiune intre buni si rai, intre purtatori ai progresului si retrograzi, intre „desteptii”, care sunt cu mine si „prostii”, care sunt cu ceilalti.

Nu eu sunt machiavelicul care si-a aranjat propriul coleg pentru a-i bloca o candidatura la o primarie sau in fruntea unei organizatii.

Nu eu am uzat de institutiile de forta ale vreunui stat pentru a scoate din joc adversari politici fara a recupera nimic din presupuse prejudicii imputate.

Nu eu am infiintat organizatii politice balama pentru a manipula voturi in parlament si aliante de conjunctura in teritoriu, la fel cum nu eu am manipulat mase de oameni de buna credinta spre a-i invrajbi cu semenii lor si a darama guverne.

Nu eu platesc din bani publici presa obedienta pentru a-mi trambita dictonurile si a le sadi in capetele oamenilor.

Nu eu mint in statistici sau cand ma intorc din capitale europene si nu eu proclam succese dezumflate dupa mai putin de o zi.

Nu eu amenint cu amenzi, nu eu santajez in jocul politic pentru a-mi etala si satisface dorinta de putere asupra celorlalti, pentru a mima zambetul sigur la suprafata, dar de fiara infometata si incoltita, hranita cu ura si dispret fata de oameni, in realitate.

Nu ma acuzati pe mine, pentru ca nu sunt ca voi, cei care va devorati si autodevorati in jocul perfid al puterii si manipularii. Nu sunt oglinda voastra si nu voi fi vreodata purtatorul urmelor si rezultatelor propriilor voastre psihopatii.

Sunt un cetatean liber, care isi plateste impozitele, ce voi le furati, care respecta legile,ce voi le incalcati la chermeze pe ascuns si suete in institutii publice.

Atat si pana aici, intr-un film prost, cu actori indoielnici si regizori dezaxati.

Cu masca si fara masca

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

In cultura europeana masca ocupa un rol, daca nu marginal, cel putin limitat. In cel mai comun sens posibil, ea delimiteaza lumea perceputa nemijlocit de lumea ascunsa, necunoscuta sau doar banuita, legea comunitatii de cei care se situeaza in afara ei, profanul de sacralitatea unor sarbatori, ceremonialuri sau contexte religioase si ezoterice, pe cei stiuti si publici de confreriile mai mult sau mai putin discrete. Rolul ei poate fi si acela de ascundere a continutului ideatic, a secretului initiatic in spatele simbolului sau, pur si simplu, de anulare a celui acoperit, de depersonalizare si implicit de desocializare.

In contextul mastii actuale, impuse legal din asazise inalte comandamente morale si pandemice, ne intereseaza mai putin rostul unei anumite masti, cat mai ales, simbolistica ascunderii chipului.

Ce inseamna un om fara chip?

Un individ aneantizat, dezumanizat prin anularea atributelor eului propriu, intruchipat de chip, de trasaturile umanitatii, individualitatii si unicitatii sale.

Un individ decazut din drepturile sale fundamentale si, mai ales, din dreptul la libertate, un nimeni cu existenta relativa, care nu poate fi decat minimilizat, din moment ce insasi statutul existentei sale devine relativ.

Un individ decazut din starea de om, prin urmare un subiect caruia nu i se mai pot aplica regulile moralei intre oameni si ale respectului fiintei umane.

O entitate subreda si expusa vointelor exterioare, tocmai datorita lipsei legitimitatii unei identitati.

Un om rupt de atributele propriei definiri -rasa, natiunea, statutul in societate, apartenenta constiintei. Lipsa eului afirmat prin chipul dezvelit duce la alterare, alienare si, in final, supunere.

Multi se mira zilele acestea, mai mult sau mai putin ipocrit sau constient, de refuzul sistematic al umanitatii de a purta masca. Ca si contraargument la libertatea invocata de „indisciplinati”, „iresponsabili”, „inconstienti” este adusa o stare de pericol potential, exacerbata si hiperbolizata pana la ipohondrie de o mass media oricum setata in ultimii zeci de ani spre panica si extraordinar.

Reactia „indisciplinatilor” este combatuta pe canale oficiale, infierata si pedepsita …si totusi exista, ramane, nu poate fi infranta.

Pentru mine e o veste extraordinara, imi spune ca, dincolo de incercarile momentului, mintea majoritatii oamenilor, constiinta majoritara a societatii este sanatoasa.

Timp de aproape 300 de ani, cultura europeana si cea a ambelor Americi a avut ca preocupare centrala libertatea, ca drept fundamental si masura a statutului individului. Am dorit-o, am respirat-o, am luptat pentru ea, mai apoi am exportat-o ca model pe toate continentele si spre toate natiunile. Finalul, dupa multe incercari, e ca ne gasim liberi si tinem la libertatea noastra.

Bineinteles, orice panica, orice amenintare, ne determina sa fim precauti sau sa abdicam temporar, dar constiinta libertatii revine.

In avalansa de amenintari, dincolo de strategia de marketing prin frica magistral organizata la nivel mondial, am incredere ca ceea ce e sadit in inimile generatiilor mai vechi de 20 de ani poate sa reziste.

Ma intreb, insa, cu tristete si ingrijorare, daca nu cumva campania Botnita 2020 nu va fi urmata de alte campanii si inventarea altor pericole, daca nu asistam la inceputul unei culturi a fricii induse, ca politica de stat si internationala.

Asumati-va trezirea, claritatea si realitatea despre ceea ce sunteti fiecare. Aveti curajul conservarii propriului statut si, mai ales, nu va lasati coplesiti de frica.

Libertatea reala nu face casa buna cu teama iar prudenta inseamna doar autocontrol si liniste interioara, nu abdicare sub imperativul constrangerilor dictate de sus.

Planeta maimutelor?

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Nu ma consider un adept al teoriei conspiratiei, mai mult, nu m-au atras niciodata povestile cu substraturi fantasmagorice, cu actiuni paralele si subterane, sa fiu drept, nici romanele politiste nu am avut rabdare sa le citesc in cursul copilariei si adolescentei. Mi s-a parut intotdeauna ca adevarurile tin de o evidenta si de o logica fireasca si la lumina a lucrurilor, ca exista intotdeauna cauze accesibile cunoasterii nemijlocite a omului de conditie medie, indiferent de o situatie sau alta sub lupa momentului.

Evenimentele din ultimii ani ma pun, insa, pe ganduri pentru ca nu pot gasi o explicatie logica si rationala unor gesturi, la nivel de varfuri ale societatii, politica statala sau internationala. Pot, pe de o parte, sa accept ca sunt prost sau insuficient pregatit sa inteleg comandamentele zorilor unei epoci istorice noi, dar pe de alta parte, refuz sa accept ca bunul meu simt, logica elementara si cei sapte ani de acasa imi joaca feste.

Sa o luam pe rand:

Refuz sa cred ca e in interesul Europei acceptarea fara discernamant a valului de refugiati economici din Africa si Orientul Mijlociu, deghizati majoritatea in victime ale conflictelor armate, atrasi nu de pace si sansa la o viata de munca, ci de ajutoarele sociale generoase.

Nu mi se pare logic ca actualele generatii de europeni si americani, in baza unui trecut colonial discutabil sub aspectul consecintelor negative sau pozitive, sa ispaseasca vreo vina fata de altii, de alta culoare, comunitati ajutate si ridicate prin efortul si mijloacele puse la dispozitie tocmai de cei care se fac „vinovati” pentru presupuse opresiuni.

Nu mi se pare normal sa folosesc fata de o anumita etnie un apelativ inexistent in limba mea materna, in timp ce am la dispozitie un termen neutru, sub nici o forma peiorativ, consacrat in 800 de ani de convietuire mai buna sau mai rea.

Mi se pare absurd ca tezaurul spiritual, ce a sustinut dezvoltarea istorica de 1500 de ani a unui continent si a constituit fundament de credinta, cultura si civilizatie a tuturor popoarelor Europei, sa ajunga negat, repudiat, transformat in obiect si motiv de marginalizare sociala. Bisericile transformate in crasme, demolate, crestinii prigoniti, ironizati, batjocoriti in numele unui ideal laic devenit dogma de stat, mi se par tot atatea palme pe obrazul umanitati si spiritului european de care se face atata caz in discursul oficial.

Mi se pare scarbos sa ne inventam genuri, si sa ne mascarim problemele psihice in manifeste politice pentru asazise normalitati.

Mi se pare anormal ca statele sa finanteze generos presa pentru a creea o stare de panica fara precedent la nivelul umanitatii, la fel cum mi se pare ilogic ca o organizatie mondiala cu profil si misiune bine determinate, bazandu-se pe specialistii lumii in domeniul medical, sa dea din colt in colt si sa isi schimbe concluziile, recomandarile de la o luna, sau chiar o saptamana, la alta.

Revenind la ce incepusem sa va spun la inceputul acestui articol, bunului meu simt ii raman doua ipoteze:
1. Se incearca ducerea intregii omeniri pe un fagas al unei evolutii straine de spiritul omului si de ceea ce reprezinta el.
2. Elita mondiala e formata din obtuzi fara constiinta, din prosti iresponsabili.

E adevarat, obiectiv, sub presiunea progresului, a noilor tehnologii, a evolutiei culturale si modificarii mentalitatilor, lumea merge pe carari nebanuite si neexplorate, omul se poate transforma spre un chip fara asemanare cu ce a fost, cu ce il stiu eu. Pot intelege si pot accepta, dar bunul meu simt vede in progres o inlantuire logica a faptelor, a acumularilor si o reflectare corespunzatoare a lor in evolutie efectiva si cuantificabila.

Bunul meu simt imi spune ca progresul istoric e despre evolutie, nu despre involutie, ca modernitatea inseamna salt calitativ, nu reintoarcere spre conditii subumane.

In continuare, tin musai sa nu devin un conspirationist si trag concluzia ca, poate cu  200, 100 sau 50 de ani in urma, omenirea a gresit ceva, undeva. Probabil a fost o scapare insesizabila atunci, care a pornit un lant logic de evenimente, cauze si efecte …care a dus la situatia de azi, cand autoritatea statelor acestei lumi, cand centrele politice care conteaza pentru umanitate sunt populate cu maimute oligofrene, care fac ce stiu ele sa faca -sa se comporte in ignorarea logicii si bunului simt al omului.

Rugaciunea de Vineri… manifest politic pentru Europa sau pentru Islam?

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

In urma cu 700 de ani, niste proaspat veniti din Asia Centrala, cu un nivel de civilizatie la piciorul broastei, dar ambitiosi, deschisi si lacomi spre progres si, implicit, spre a domina Europa si Orientul Mijlociu, si-au facut aparitia in Anatolia, cucerind Imperiul Bizantin, dar si lumea araba, ambele aflate intr-o epoca de criza si decadenta politica si militara accentuata. Europa apuseana, prin marile ei puteri maritime si comerciale ale momentului nu au facut nimic palpabil sa previna dezastrul unei reorientari geopolitice de anvergura, dimpotriva, au inteles sa profite de avantajele si oportunitatile de moment, ale unui haos care a durat vreme de 100 de ani.

Afirmarea statalitatii otomane si, mai ales, dominatia ei asupra estului musulman, trebuia legitimata prin cucerirea si fondarea unei capitale stralucitoare, cu o simbolistica majora in constiinta umanitatii veacului al XV-lea.

A fost sa fie Constantinopolul in 1453 si Sfanta Sofia, monument minune al crestinatatii, ctitorie a lui Iustinian, ultimul personaj politic, care a reusit performanta unui Mare Nostrum crestin in bazinul mediteranean, in leaganul civilizatiei europene dar si islamice, mai apoi.

Sultanii otomani si-au infaptuit rolul califilor de altadata, prin supunerea lumii necredincioase sub legea Islamului -datorie sfanta, consimtita in cuvantul Arhanghelului dezvaluit Profetului. Actul cuceririi Constantinopolului, al transformarii Sfintei Sofia in moschee, dincolo de impactul asupra lumii crestine, a avut o importanta simbolica fundamentala si creatoare pentru Islam, dandu-le urmasilor lui Osman aparenta unor urmasi ai insusi Profetului Mohamed.

A urmat gestul la fel de simbolic al proclamarii califatului otoman si al despuierii Meccai de odoarele esentiale ale religiei musulmane, ingramadite la Topkapi Sarayi, in cornul romantic si bine aparat al Bosforului.

Asadar, sub aspectul legitimarii imperialismului otoman, transformarea splendorii crestinatatii in locas de cult musulman isi sustine importanta, in primul rand, asupra drepturilor de dominare in spatiul islamic din Orientul Mijlociu si Peninsula Araba.

In desertul Arabiei, legitimitatea uzurpatorilor otomani va intra in coliziune cu legitimitatea descendentei (reale sau doar mitice?) din spita Profetului a dinastiei Al Saud. Ajutata de un context istoric deosebit de favorabil in doua razboaie mondiale, de experimentul kemalist al replierii turcilor pe coordonatele unui stat national, de rezervele uriase de petrol sub un sol desertic si neprielnic pentru orice, dinastia Al Saud reusit sa dezvolte un stat prosper si activ si o viziune expansionista si hegemonica, intr-o perioada in care autoritatea otomana incetase sa mai existe.

Este usor de remarcat, in contextul actual, cum in lumea araba viziunea imperialismului otoman si a hegemoniei, mai ales economica si spirituala, saudite intra intr-o inevitabila si ireconciliabila disputa, cu implicatie in intregul univers islamic.

Gestul lui Erdogan si, mai ales, rugaciunea de Vineri, ca moment de redare a Sfintei Sofia Islamului, mediatizat corespunzator la nivel mondial, are valoarea manifestului politic de reinviere a viziunii expansioniste otomane, viziune indreptata prea putin spre directia unei Europe protejate militar de americani, prea putin impotriva unei crestinatati, fata de care Rusia si-a reluat deja locul traditional de protector simbolic, si covarsitor spre lumea araba, spre corpul spiritual si politic al Islamului.

Pisica de Vineri a fost aratata in primul rand jocului geopolitic din Orientul Mijlociu si, mai mult ca sigur, a fost pe deplin inteleasa la Riad si la Washigtonul protector. In mod firesc, Tel Avivul si Teheranul asista cu interes la derularea evenimentelor incarcate de simboluri. Asadar, acum avem in Orientul Mijlociu islamic doi califi si un sah -paradoxal, mai legitimat religios decat insasi defuncta dinastie Pahlavi.

Intre timp, Europa face ceea ce stie sa faca cel mai bine: gestioneaza molime cu substrat politic, se complace in filozofii pe subiecte marginale, da din umeri.

Decalog pentru Libertatea de azi

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

1. Nu va amagiti cu scenarii apocaliptice simulate pe calculatoare, unde altii introduc datele, ce vor ei sa le introduca, pentru ca sa iasa rezultatele, ce si le doresc ei sa iasa.

2. Nu va panicati si fugiti de oameni, pentru ca sa ramaneti slabi de unii singuri, cand ati putea fi puternici impreuna.

3. Nu lasati teama sa va paralizeze simturile si sa va denatureze reactiile, sa va infranga vointa iar in locul ei sa infaptuiti dorintele altora.

4. Nu va lasati convinsi de intelesuri false si ipocrite ale valorilor, nascocite de oameni fara Dumnezeu. Le aveti pe cele adevarate, mostenite  de la parintii si strabunii vostri.

5. Aveti incredere unii in altii si toti in Dumnezeu, pentru ca tot ce vine din afara acestei logici elementare e o iluzie si o desertaciune a fiintei si naturii.

6. Nu va considerati solidari risipindu-va. Solidaritatea inseamna a fi impreuna, consimtit liber si fara teama, inseamna ajutor fizic, efectiv si nemijlocit daruit aproapelui, nu celui de departe devenit strain prin izolarea „salvatoare” impusa de cei prea constienti de forta voastra impreuna.

7. Pretuiti si cunoasteti Constitutia, legea voastra de capatai intre oameni si cuvantul lui Dumnezeu, Legea mai presus de orice lege si Cuvantul mai presus de orice cuvant.

8. Fiti buni, fiti ingaduitori unii cu ceilalti, iertati-va si impacati-va. Libertatea si demnitatea voastra depinde de modul in care va intelegeti rostul impreuna si nu separat.

9. Aveti curajul sa va asumati faptele, propria voastra libertate si nu va temeti de pedeapsa pentru cele indeplinite cu buna credinta si in considerarea cinstei si adevarului. Nu va ascundeti dupa neutralitati indoielnice atunci cand sunteti chemati sa va spuneti cuvantul. Crezul vostru va reprezinta pe voi iar atunci cand mintiti, va inselati pe voi insiva.

10. Fiti liberi si responsabili cu voi insiva, cu ceilalti si cu toata creatia, dincolo de ispita egoismelor, indoielilor si abdicarilor de tot felul. Libertatea e o carare ingusta spre inaltimi. O urcam cu greu si, pe masura ce ajungem mai sus, lumea ni se dezvaluie tot mai mult in splendoarea si imensitatea Adevarurilor ei.

O adolescenta numita Romania

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Romania mea implineste in curand un veac si un anisor iar clasa politica romaneasca e pe masura tineretii si exuberantei patriei. Modul ei de exprimare nu lasa loc de interpretari:

PSD-ul a produs o multime de indivizi cu limbaj trivial sau idei sugubete, de natura sa ii terfeleasca imaginea. Codrin, Olguta, Serban pentru care lanterna telefonului consuma minute, dilaul cu mitraliera sau ministra ingenua cu replici din Marie Antoinette sunt doar exemple de judecata si exprimare din strafundurile pietei Obor sau autobazei Steagu’ Rosu.

Opozitia nu se lasa mai prejos si a produs un slogan abject, devenit motiv de psihoza, de obsesie nationala, cu valente de clivaj social, inscriptionat oficial, festiv si monumental pe placute suedeze. Alternativa la grobianismul pesedist e vulgaritatea pentru curatarea societatii, curatare prin murdarire, desigur, precum in filosofiile antice ale coborarii in infern si renastere in lumina campiilor elisee.

Mai nou, traim cu totii aventura pandemica, prilej de defulare a tuturor angoaselor acumulate intr-o istorie contradictorie, cu parcurs dezechilibrat, osciland intre disperare si revolta.

Ne extaziem in fata performantelor inexistente ale unui presedinte obtuz, inert si insipid, pentru ca a doua zi sa traim dezamagirea lui Danila Prepeleac, plecat la targul UE cu o pereche de boi si intors cu o punga goala in buzunare sparte de prea multe sperante.

Dar …ca niciodata in istoria tanara a unitatii noastre de 100 de ani, suntem sfasiati in doua de propriile spaime si fantasme, de lupta cu noi insine si pentru o dreptate reinventata permanent, in functie de porniri si interese de moment.

Dincolo de subiectele disputelor zilnice, pesedisti sau #rezistenti,  martori ai lui Covid sau luptatori pentru libertate, practicam zilnic acelasi trafic de influenta si aceeasi dare de mita cotidiene, instinctual, benevol si fara bariera morala sesizabila, in permanenta cautare de siguranta, scurtaturi sau situatii comode pentru propriile noastre vieti. Ne exersam indoiala fundamentala in legatura cu orice valoare morala proiectata asupra noastra si ne rezolvam conflictele prin ascundere sub pres sau anonimatul diluant si cameleonic al pierderii in multime.

Dam mita desi doctorii au ajuns sa tremure de spaima consecintelor. La randul lor o iau cu pofta patologica, uzitand de cele mai ingenioase tertipuri. Facem cadouri cui trebuie si atunci cand trebuie, transformand sensurile zilelor importante din viata omului, pentru cele mai curioase motive. Si cel care da si care primeste inveleste mai apoi continutul axiologic al faptelor in cele mai diverse si solide motive.
In acelasi timp suntem campionii purismelor morale, inchizitori nemilosi cu cei din jur, vedem nedreptatea si necinstea la altii in cel mai dezbracat mod de orice circumstante atenuante, ne impartim in tabere si ne anatemizam unii pe ceilalti cu voluptate iacobina, ca niste psihopati justitiari.

Ura si divizarea ce decurg din conflictele dualitatii propriilor fiinte le proiectam spre grupuri si categorii, ne fac sa impartim societatea si sa hranim antagonismele. Romania de 101 ani ne regaseste cu dezechilibrele interioare si paradoxurile specifice unor varste cu mult mai fragede. Prin insumarea indivizilor, Romania sufera de adolescenta intarziata si este departe de echilibrul care sa ii confere vigoarea si soliditatea unei societati functionale.

De ce? Pentru ca asa suntem noi si ar fi bine sa ne impacam cu ceea ce suntem pentru a putea creste mai departe.

Autoportret

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

În mine creşte pomul vieţii,
Din care îmi hrănesc libertatea,
Din care îmi contemplez vina,
Din care îmi beau voinţa şi speranţa.

În mine şi-au purtat povara generaţii,
Strămoşii au trudit să mă înalţe,
În mine păcate uitate zac ascunse
Şi aşteaptă ispăşire şi izbândă.

În mine se naşte şi curge timpul,
Implacabil şi fără de voie îi simt unda,
Pe umerii mei stau poverile faptelor lui
La picioarele mele mă numără,
mă cântăreşte,
mă risipeşte.

În mine îngeri construiesc şi dărâmă temple,
În ceasuri şi eternităţi de o clipă,
În mine îndoiala se hrăneşte cu certitudini
Şi slăbiciunea se adapă din puteri plăsmuite.

În mine amintiri răscolesc viitorul
Şi patimi mă-ntunecă şi mă reaprind
Iar Hristos răstignit, firav şi palid,
Mă întreabă ironic şi tainic:
Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?

Nu capitulez

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

S-au implinit anul trecut 60 de ani de la premiera capodoperei genialului nostru dramaturg Eugen Ionesco, Rinocerii. Din pacate, in “bunul” obicei al prezentului, nu am reusit sa gasesc vreo actiune de rememorare si marcare a momentului, desi actul creator al autorului se inscrie in patrimoniul cultural al umanitatii, dand valoare si substanta incontestabile contributiei romanesti la acesta.

 

Nu-i nimic, mi-am spus, Ionesco nu are nevoie de ceremonii si discursuri, e suficient sa il pastram in constiinta, sa il asimilam la nivel personal, e elocvent in simpla lectura sau contemplarea unei piese de teatru pusa in scena. Nu am crezut, insa, sub nici o forma, ca ii voi intalni personal opera si reflectia amara, ca ii voi trai atat de real si tangibil concluziile.

 

Metamorfoza de la om la rinocer e un fapt simbolic suprapus pe faptul real al transformarii constiintelor sub ideile totalitare, e o realitate traita si observata de Ionesco in societatile ante- si postbelice dominate de duhuri ideologice indreptate impotriva umanitatii din oameni. Ea incepe prin negarea posibilitatii, continua prin acceptare si se desavarseste prin asimilarea pana la identificare, e un fenomen absurd prin paradoxul intre punctul de pornire si rezultat. Vehiculul purtator al transformarilor este spaima, angoasa la care fiinta umana reactioneaza gradual si diferit in acelasi timp, de la negarea categorica la conformismul cu exemplul celor din jur si la asimilarea in convingerile personale.

 

Eugen Ionesco are viziunea si dimensiunea universalitatii, el nu imagineaza cauzele, care pot fi atat de diverse, ci se concentreaza asupra mecanismului metamorfozei la nivelul intim al omului, asupra argumentelor transformarii si ale rezistentei la aceasta. Bérenger, jurnalistul betiv si blazat, dar profund si temeinic ancorat in umanismul sau, este martor si victima a transformarii unei comunitati, care ii reprezinta universul. Rinocerizarea pare mai intai imposibila si ridicola ca idee, se confirma prin fapte anecdotice (un rinocer traverseaza furios piata, un altul striveste o pisica), determina revolta comunitara, creeaza disputa si animozitati interpersonale. Mai apoi, un fapt violent petrecut in redactia ziarului local confirma si proclama aparitia omului devenit rinocer, il legitimeaza si denatureaza disputa ulterioara. De la “ar fi ridicol sa existe”, concluzia majoritara evolueaza spre “exista si are dreptul sa existe” pentru ca mai apoi rinocerul sa devina etalon, prin rinocerizarea majoritatii.

 

Bérenger si iubirea sa platonica Daisy raman ultimii oameni, traversand fazele impuse de instinctul de supravietuire. Cearta intre cei doi sub presiunea psihica a evenimentelor, izbucnirea si gestul reprobabil al palmuirii iubitei, rezolva optiunile cuplului conjunctural. Daisy alege calea scurta -il paraseste pe Bérenger si dispare in turma de rinoceri careia i se alatura voluntar. Berenger isi pastreaza drumul cel lung si anevoios, presarat cu ispitele supravietuirii -indoiala fata de propria existenta, tentatia alaturarii la turma, lupta cu propria constiinta pentru pastrarea propriei umanitati. Finalul este apoteotic, plin de umanitate si speranta. Ultimul om striga de la fereastra turmei: “Nu capitulez !”.

 

Zilele trecute am scris si publicat pe Facebook un text, rezultat al propriilor viziuni si angoase fata de violenta si vehementa cu care unii oameni, in faza conformismului si asimilarii totale a totalitarismului politic si social, manati de spaime -nu stiu daca inventate, dar, in orice caz, amplificate si dirijate spre paroxism, pot sa reactioneze fata de semeni ai lor, care isi propun sa traiasca si sa se comporte liber. Intamplarea a facut sa fiu preluat pe conturile unor formatori de opinie la nivel national iar textul in cauza sa devina viral pe retelele de socializare.

 

Ieri am contemplat rezultatele si reactiile unei situatii absolut noi si neasteptate in viata mea, sentimentele personale fiind contradictorii. Ma incalzeste un val de simpatie si sustinere, la fel cum ma intriga avalansa de injuraturi primite, ma amuza gramada de presupuneri despre cine sunt si ce vreau, ma ingrijoreaza ca turma rinocerilor devine din ce in ce mai mare si mai activa, ca libertatea dispare din sufletele oamenilor, alungata de spaime induse si amplificate pe canale oficiale.

 

Celor interesati de persoana mea, celor deranjati de existenta mea, celor care ma aproba si celor care ma injura, celor care ma indragesc si celor care ma dispretuiesc ma recomand: sunt OM, am ales sa ma numesc Bérenger si NU CAPITULEZ.

Manifestul unui OM

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Subsemnatul OM, parte elementara si fundamentala a Umanitatii, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, creat cu scopuri nobile si misiune sfanta, nu rod al evolutiei intamplatoare cu rost si responsabilitate incerta, in calitate de mandant al puterii politice in societate, imputernicesc statul creat firesc, de cei asemeni mie, din spatiul de unitate a limbii, trecutului comun, a culturii si civilizatiei ce ma definesc:

1. Sa imi apere libertatea individuala, prin respectarea stricta a mandatului primit din partea mea si prin exercitarea cu buna credinta si in folosul meu a puterilor ce i le-am incredintat.

2. Sa ma apere de orice tentativa a unui individ sau grup, de pervertire a statutului meu de OM in societate, de anulare a atributelor ce tin de umanitatea mea intrinseca, a libertatilor si drepturilor, fara de care nu pot exista in plenitudinea umanitatii mele

3. Sa ii apere si sa ii ajute, in numele meu, pe cei diferiti de mine, sa le acorde sprijin, mangaiere si foloase, sa ii primeasca si sa ii aseze la masa mea pana la limita respectului pentru mine si interesele mele, pana acolo unde eu insumi nu devin obiectul unei discriminari.

4. Sa apere manifestarea publica libera a constiintelor, ideilor, conceptelor sa cultive dialogul, pana la limita, la care logica obiectiva, bunul simt, valorile fundamentale ale culturii mele nu sunt incalcate, contestate, denaturate.

5. Sa imi apere libertatea mea de credinta, sa nu produca dogme ale discursului si actiunii institutionale, straine de natura, misiunea mea naturala si modurile mele de manifestare.

6. Sa imi respecte sistemul de valori asimilat, umanismul si modelul lui Hristos, in care cred si pe care il marturisesc, sa tina seama de El in orice act de legiferare sau administrare, ce ma poate atinge pe mine sau pe semenii mei.

7. Sa respecte dreptul la viata al nenascutului si al celui nascut, dreptul absolut si nepervertit la famila fireasca, din barbat si femeie, in logica lui Dumnezeu Creatorul si a naturii create.

8. Sa-mi respecte drepturile parintesti asupra propriilor copii, rod al Dragostei intre oameni si Iubirii lui Dumnezeu, dreptul de a decide asupra educatiei lor, in spiritul valorilor ce ma definesc pe mine si pe cei de dinainte de mine.

9. Sa actioneze in numele si pe seama mea, cu dragoste, buna credinta si intelepciune, pentru a conserva mediul natural in care traiesc, dar al Dumnezeirii si povara a responsabilitatii.

10. Nicicand, sub nici o forma si pentru nici un motiv, sa nu actioneze pentru a submina solidaritatea cu cei asemeni mie, sa creeze stari si sentimente de ura si neintelegere intre Oameni. El este dator sa conserve si sa sporeasca Dragostea si Fraternitatea primita de la Tatal, prin Hristos Fiul, si adresata tuturor.

Nu vrem si nu vom fi partasi la puscaria voastra!

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Astia care muriti de frica covid-ului …stati dracu’-n case, cum ati facut-o si pana acum. E dreptul si libertatea voastra sa faceti asta.

Prelungiti-va carantina toata viata, daca vreti, purtati doua, trei masti, nu una, dezinfectati mainile in fiecare minut, scuipati in san si faceti cruce cand vedeti o terasa, un bar, un restaurant, un spectacol si faceti un ocol de juma’ de kilometru, numarati mortii si bolnavii de covid, bagati-i si pe altii la numaratoare … NUMAI LASATI-NE PE NOI CEILALTI, „PROSTI” SI „INCONSTIENTI” CUM SUNTEM, SA NE TRAIM VIATA SI SA NE BUCURAM DE LIBERTATEA FIREASCA, LA CARE AVEM DREPTUL CA OAMENI.

Repetati-va mantrele panicarde si povestile horror cat vreti si cat va place, incercati sa va conservati viata nenorocita, in panica si ipohondrie, dar nu insistati sa ne schimbati modul de viata la care avem dreptul fundamental sa aspiram si sa il traim.

Noi poate vom crapa sau nu de covid dar voi, chiar daca veti crapa sau nu de boala sau de frica ei, aveti certitudinea unei vieti de sobolani la umbra, retrasi dupa zidurile de teama si disperare, pe care voi vi le construiti singuri in fiecare zi.

Nu vrem si nu vom fi partasi la puscaria voastra, construita din paranoia voastra si demersurile unor psihopati, pe care ati ajuns sa ii iubiti. Ramaneti cu sindromul vostru Stockholm si bucurati-va de perversitatea situatiei in care singuri va complaceti, sadomasochisti sanitari !