În mine creşte pomul vieţii,
Din care îmi hrănesc libertatea,
Din care îmi contemplez vina,
Din care îmi beau voinţa şi speranţa.
În mine şi-au purtat povara generaţii,
Strămoşii au trudit să mă înalţe,
În mine păcate uitate zac ascunse
Şi aşteaptă ispăşire şi izbândă.
În mine se naşte şi curge timpul,
Implacabil şi fără de voie îi simt unda,
Pe umerii mei stau poverile faptelor lui
La picioarele mele mă numără,
mă cântăreşte,
mă risipeşte.
În mine îngeri construiesc şi dărâmă temple,
În ceasuri şi eternităţi de o clipă,
În mine îndoiala se hrăneşte cu certitudini
Şi slăbiciunea se adapă din puteri plăsmuite.
În mine amintiri răscolesc viitorul
Şi patimi mă-ntunecă şi mă reaprind
Iar Hristos răstignit, firav şi palid,
Mă întreabă ironic şi tainic:
Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?