Lună: aprilie 2021

Arogant, cu trabuc

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

A sosit momentul maximei arogante. Si asa poza cu trabucul aparuta prin presa i-a enervat pe unii, e numai bun momentul sa ii adaug si text pe masura.

Al vostru egocentrist si infatuat, hater si manipulator, va explica ce si cum cu tigarile alea imense si dolofane, care aduc cu un falus afro-american.

Daca nu stiati cumva, va zic eu -trabucul se face din foi, de pe care, in prealabil, sunt desprinse nervurile frunzei de tutun. Tigarile se fac din frunza tocata fara discernamant, cu nervuri cu tot. Care e diferenta? In frunza plantei de tutun, nicotina se concentreaza in proportie covarsitoare in nervuri. Astfel, un trabuc mare ajunge sa contina 8-14 miligrame de nicotina iar o tigara de la 6 miligrame (paiele alea subtiri) pana la 20 (alea fara filtru, de le simti in varful creierului si pe cerebel si in urechi).

Am ajuns la partea aia faina, cu nicotina, o chestie buclucasa, care produce reactii misto. Sa vedem si cum actioneaza -un site serios, psycovery.ro zice asa:
„Expunerea in mod repetat la nicotina are ca efect cresterea cantitatii receptorilor alfa-4 si beta-2 de la nivelul cerebelului si trunchiului cerebral, crescand astfel necesarul de nicotina pentru acelasi efect  (toleranta). Ca urmare, caile neuronale in care sunt implicati receptorii nicotinici nu mai raspund la cantitati normale de acetilcolina, devenind inactive in absenta nicotinei (sevraj).
…
Nicotina inhalata ajunge in creier in 7 secunde, producand aproape instantaneu efecte. Este unica in raport cu cele mai multe substante psihoactive, in doze mici fiind un drog stimulant iar in doze mari, unul sedativ-analgezic (stimuleaza activitatea sistemelor serotoninergice si opiaceice).”

Adica, mai pe romaneste, te excita in draci, te activeaza, apoi te adoarme, tie iti place, repeti faza pana acolo unde devii dependent de joaca asta. E super, recunosc ca imi place si iubesc chestia asta pana acolo unde nu mai dau doi bani pe celelalte zeci de alte substante ce ma ameninta sa imi faca praf rinichii, arterele, inima, plamanii, sa ma pricopseasca dupa o vreme cu un cancer sau cu o gaura mare in piept, sa mor tremurat si sufocat.

Bun, dar de ce imi place mie trabucul? Pai pentru o chestie foarte simpla: pana fumez un trabuc trece un ceas de vreme, timp in care as baga 4-5 tigari.

Hopa! 14 miligrame de nicotina in loc de 80-100 de ars! …e ceva, deci cand am aprins trabucul se cheama ca sunt mai responsabil cu mine si cu chinuitele mele organe interne, decat atunci cand sudez tigarile ca apucatul.

Asa e si cu informatia asta, care intra in noi non-stop. E tot un fel de nicotina misto, care se joaca in creier, produce senzatii si creeaza dependenta.

Putem sa o luam la tigara -tocata si amestecata cu nervurile frunzei, sau o putem lua la trabuc -sa ii scoatem ce are mai ametitor si mai nociv, sa selectam foile, sa o maturam cu whisky-ul sau coniacul propriei constiinte, sa o uscam cu logica si ratiune si sa o consumam pe indelete, cum si cand vrem noi, fara sa ne grabim si sa uitam cat am consumat.

Cei care iau informatia nemestecata si o cred, care doar posteaza opiniile altora fara sa si-o formeze sau chiar sa o scrie pe a lor, fara sa lase dovada ca au gandit ceva cu mintea proprie, sunt exact fumatorii de tigari. Vor uita cate au fumat, le vor suda tot mai repede, se vor excita rudimentar si vor deveni captivii nicotinei ideilor altora.

Infatuatii cu trabuc o fac mai cu discernamant, se arunca constient si controlat, cat de cat, in prapastia asta, au timp si pentru ei, pentru reflectia proprie in pauzele dintre doua fumuri. Parafrazand filfizonul universal si atemporal …este ca e mai tare?

Asadar, imi place sa citesc, sa ma informez, sa scriu dupa ce am gandit si am judecat si sa fumez trabuc. Putin imi pasa daca cel care ma priveste, sau chiar ma citeste, ma considera arogant. Uneori adevarurile sunt dureroase iar tonul meu nu e nici pe departe impaciuitor, capacitatea mea de blandete e minima, uneori spre deloc …si nu imi pasa, va servesc adevarul meu, asa cum il vad eu, iar voi ati face mai bine sa il disecati, sa il contraziceti, sa dati cu el de pamant si sa il faceti praf daca trebuie si considerati astfel.

Vom fuma impreuna, fiecare trabucul lui.

Daca poti lega cu sarma, pentru ce sa pui surub?

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Daca poti lega cu sarma, pentru ce sa pui surub? -o vorba romaneasca, ironica si taioasa precum ii sta bine unui popor mucalit, ne duce cu gandul la aceia care, departe de a fi mesteri adevarati, din saracie, nestiinta sau superficialitate, prefera sa carpeasca un lucru, in loc sa il repare cu adevarat. Rezultatul va fi exact diferenta dintre surub si sarma, dintre temeinicie, durabilitate si eficienta, pe de o parte, si provizorat si paguba, pe de alta. Ieri vorba asta s-a adeverit si, daca nu ne-ar veni sa plangem, ar fi chiar de ras.

Spitalul Foisor e un centru medical de excelenta al Romaniei in materie de ortopedie si traumatologie, adica locul acela in care bolnavii cu leziuni grave, accidentatii ajung ca o ultima varianta, cu o ultima speranta la viata iar aceasta, nu de putine ori, se si implineste. In varful unui sistem medical si de urgenta, Foisorul nu prea are cu ce sa fie inlocuit daca, Doamne fereste, ar fi sa nu isi mai indeplineasca menirea de baza. Accidentatii grav ar ramane descoperiti, o sansa si o optiune esentiala pentru viata lor ar ramane irosita.

Nu, nu este un exercitiu de imaginatie, nu e un scenariu apocaliptic, e o realitate intamplata ieri. Ordine pe repede si pe panica, o evacuare inceputa dupamiaza si continuata seara tarziu, incurcatura logistica, bolnavi operati de o zi si transportati te miri unde sau trimisi acasa, nervi, suferinta, proteste -Spitalul Foisor nu mai exista pentru scopul sau, ci doar ca unitate medicala suport covid.

La fel cum tovarasul Nicolae Ceausescu facea un gest cu mana si disparea un cartier de case, domnii Arafat si Voiculescu au dat ordine de pe o ora pe alta si a disparut un centru de excelenta al medicinei, o componenta indispensabila a unui sistem si asa subred, dar atat de necesar.

Urgenta, nu mai sunt paturi cu oxigen si paturi ATI! Nu mai conteaza ca accidentele tot asa se vor produce, sau poate chiar se vor inmulti in perioada urmatoare, ca vor exista cazuri extreme, in care vieti de oameni vor fi in joc. Sa folosim in batalia cu pandemia tot ce a mai ramas!

E disperare mare, sunt bolnavi de covid, care au nevoie de interventii medicale extreme, sunt oameni a caror viata e in joc si nu mai avem paturi ATI.

Cum nu mai avem?

Pandemia a inceput de un an de zile, suntem un stat european, cu institutii si chiar ceva bruma de economie, cu alesi si numiti specialisti si imaculati. Am avut un an, in care sa putem achizitiona paturi ATI sute sau chiar mii si sa instruim personal suficient, in care am putut face studii si prognoze, lua decizii, eficientiza si dezvolta capacitati.

Ce am facut?

Am dat zeci de milioane institutiilor mass media pentru a spune ce vrem noi si cum vrem noi, pentru ca domnul Arafat sa apara la ore de maxima audienta si sa ne certe, sa ne umileasca, sa ne ameninte, pentru ca specialisti ca Streinu-Cercel sau Rafila sa ne sperie cu apocalipse si apoi sa ne bage in ceata, pentru ca domnul Vela sa ramana in constiinta noastra doar cu geaca, domnul Tataru cu freza gelata si domnul Voiculescu cu fata tampa, de scolar prins nepregatit la tabla.

Am bagat oamenii cu forta in casa si am nascocit masuri nocive si regretabile, am dat amenzi si bulane pe spate, am demonizat pe cei care puneau intrebari, am invrajbit, isterizat  fanatizat si abrutizat romanul cu roman, omul cu om.

Am nenorocit zeci de mii de afaceri si domenii economice intregi, am lasat someri si faliti, familii fara venituri si am promis masuri si scheme de ajutor de care am uitat.

La implinirea unui an de bajbaiala si chin, am intocmit un raport, in care acest Pristanda al sanatatii, pe numele sau Vlad Voiculescu, numara paturile si nu ii ies la socoteala, contabilizeaza like-urile pe Facebook, iar Tipatescu -Arafat scuipa sentinte si avertismente. Din tabloul tragic al comediei romanesti nu puteau lipsi catavenci tristi, ca Ciolacu si Dâncu, gata sa muste sau sa pape faramituri de simpatie conjuncturala.

Unde e cresterea capacitatilor medicale promise? Cine e vinovat pentru banii grei aruncati pe masti ieftine si proaste anul trecut pe vremea asta? Unde sunt spitalele  de campanie ba desfacute, ba impachetate? Unde sunt unitatile si sectiile covid nou-noute promise sau bifate ca realizate?

Ieri o unitate spitaliceasca de elita si-a dat obstescul sfarsit in huiduieli si tipete de durere, pentru ca, timp de un an, niste carpaci au facut doar ce stiau sa faca -sa carpeasca si sa minta ca au reparat.

Un stat las si debil a lasat o criza pe mana incompetentilor. Romania e legata cu sarma si trozneste sinistru pe la incheieturi.

 

sursa foto: Digi24.ro

Domnul Fritz fata in fata cu xenofobia

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Ieri, primarul Timisoarei, domnul Dominic Fritz, a considerat de cuviinta sa organizeze o manifestatie impotriva xenofobiei si antisemitismului de dimensiuni reduse, ce-i drept, dar totusi, o manifestatie.

Nu vreau sa intru pe fondul dilemei,daca un edil local e mai potrivit sa ramana la stadiul de activist politic, sau sa se ocupe de treburile orasului pentru care a fost ales ( Timisoara fiind data in toata Europa ca un exemplu al bunelor practici, chiar corecte politic, in materie de convietuire multietnica). Vreau sa ma refer aici doar la un context politic si social, in care o astfel de manifestatie nu isi are locul.

Domnul Dominic Fritz a fost vizibil deranjat saptamanile trecute de manifestatiile impotriva masurilor anti-pandemie si, avand dreptul la propria opinie, a avut toata legitimitatea sa o arate. La mitingurile de saptamana trecuta, in toata tara s-au strigat de toate, de la revendicari normale, impotriva orelor aberante de intrat in casa, la conspiratii cu 5G, sloganuri antivacciniste sau de extrema dreapta. Pana la urma se striga de toate, la orice manifestatie similara (nu pot sa nu zambesc, amintindu-mi la mitingurile #rezist de tanarul, care cerea ironic cosuri la Lidl). Nu asta e o problema, ci tensiunea sociala acumulata intr-o perioada de criza majora a societatii, cand toate frustrarile ies la suprafata.

Pe domnul Dominic Fritz l-a mai deranjat activitatea si pozitiile publice luate de domnul Lavric, personalitate marcanta a AUR, privind memoria unor luptatori si martiri anticomunisti, cu umbre in biografie, ce tin de trecutul legionar si antisemit.

In Germania, de unde a venit domnul Fritz, raman inca nerezolvate sau nerezolvabile multe dosare ale unor personalitati ale secolului XX, tot in cheie antisemita, de la maresalul Hindenburg si pana la ministrul Speer sau amiralul Dönitz, la fel Petain in Franta, Franco in Spania, Horthy in Ungaria sau chiar miliardarul George Soros pentru activitatea din timpul razboiului. Sunt dosare nerezolvabile, in care se aduc permanent noi si noi argumente si nuante, si tocmai acest lucru e argumentul sublim al unui mediu de dezbateri autentic democratic.

Romania ar fi avut motive cu mult mai multe decat Germania sa dezvolte un antisemitism mai viguros, gandindu-ne doar la motivele rascoalei din 1907, la atentatul cu bomba al teroristului socialist Goldstein in Parlamentul Romaniei, la atacurile evreilor impotriva trupelor romane in retragere din Basarabia anului 1940, la originea multor ilegalisti si tortionari comunisti. Cu exceptia revoltei din 1907 (culmea, agitata pe alocuri chiar de activisti socialisti de origine evreiasca) si a miscarii legionare cu program evident antisemit, Romania cunoaste doar excese antisemite ce tin de razboi, de front si de alianta cu Germania nazista (Iasi sau Odessa), de erori militare si multa, foarte multa incompetenta in a rezolva situatii (nimic nou sub soare la noi).

Care e recrudescenta antisemitismului astazi, la noi:
Niste discursuri publice destul de izolate in peisajul politic asupra memoriei unor personalitati? Miscarile actuale de extrema dreapta cu zeci de mii de simpatizanti, care agita in Germania, ca simboluri, indivizi transati definitiv ca si criminali de catre istorie, sunt infinit mai periculoase si mai prezente.
O scrisoare trimisa de un dezaxat unei doamne a teatrului romanesc? Ce sa mai zica vedetele de la Hollywood, care zilnic primesc amenintari cu moartea de la nebuni de pe tot mapamondul?

Cum putem acuza realitatea politica actuala de xenofobie, cand domnul Dominic Fritz e ales in 2020 primar in Timisoara, unul dintre primele orase in orice clasament al Romaniei?

Dupa umila mea parere, o agitatie ca cea de ieri nu isi are rostul. Dimpotriva, in contextul pandemiei si al miscarilor sociale aferente acesteia, al presiunilor naturale de tot felul existente, devine chiar daunatoare. Pot intelege jocul politic, dar nu pot accepta ca acesta sa se desfasoare intr-un anumit context.

Orice situatie de criza nationala reclama echilibru din partea decidentilor, echilibru care sa prezerve democratia, dar sa si intareasca coeziunea sociala. Lupta in strada impotriva AUR acum, pe subiecte mai mult emotionale decat obiective, nu va face decat sa creasca emotia si frustrarea in tabara cealalta. Fondul social actual, presurizat la maxim, nu poate fi decat bomba, nu liant.

In consecinta, domnul primar Dominic Fritz a facut ieri rau, ca sa nu fie bine, iar unui edil care are nevoie si trebuie sa conserve pacea si solidaritatea in comunitate, nu ii pot intelege logica, resorturile obiective, ce l-au indemnat spre un astfel de gest.

Nu pot sa nu imi aduc aminte de maratonul mitingurilor USL din 2011, organizate de primarul din urbea mea, din motive ce tineau doar de un calcul politic egoist, de partid.

Imi doresc din tot sufletul ca acum sa nu fie vorba tot de asa ceva. Ar fi grav si ar avea repercursiuni de siguranta nationala.