Domnul Fritz fata in fata cu xenofobia

Loading

Ieri, primarul Timisoarei, domnul Dominic Fritz, a considerat de cuviinta sa organizeze o manifestatie impotriva xenofobiei si antisemitismului de dimensiuni reduse, ce-i drept, dar totusi, o manifestatie.

Nu vreau sa intru pe fondul dilemei,daca un edil local e mai potrivit sa ramana la stadiul de activist politic, sau sa se ocupe de treburile orasului pentru care a fost ales ( Timisoara fiind data in toata Europa ca un exemplu al bunelor practici, chiar corecte politic, in materie de convietuire multietnica). Vreau sa ma refer aici doar la un context politic si social, in care o astfel de manifestatie nu isi are locul.

Domnul Dominic Fritz a fost vizibil deranjat saptamanile trecute de manifestatiile impotriva masurilor anti-pandemie si, avand dreptul la propria opinie, a avut toata legitimitatea sa o arate. La mitingurile de saptamana trecuta, in toata tara s-au strigat de toate, de la revendicari normale, impotriva orelor aberante de intrat in casa, la conspiratii cu 5G, sloganuri antivacciniste sau de extrema dreapta. Pana la urma se striga de toate, la orice manifestatie similara (nu pot sa nu zambesc, amintindu-mi la mitingurile #rezist de tanarul, care cerea ironic cosuri la Lidl). Nu asta e o problema, ci tensiunea sociala acumulata intr-o perioada de criza majora a societatii, cand toate frustrarile ies la suprafata.

Pe domnul Dominic Fritz l-a mai deranjat activitatea si pozitiile publice luate de domnul Lavric, personalitate marcanta a AUR, privind memoria unor luptatori si martiri anticomunisti, cu umbre in biografie, ce tin de trecutul legionar si antisemit.

In Germania, de unde a venit domnul Fritz, raman inca nerezolvate sau nerezolvabile multe dosare ale unor personalitati ale secolului XX, tot in cheie antisemita, de la maresalul Hindenburg si pana la ministrul Speer sau amiralul Dönitz, la fel Petain in Franta, Franco in Spania, Horthy in Ungaria sau chiar miliardarul George Soros pentru activitatea din timpul razboiului. Sunt dosare nerezolvabile, in care se aduc permanent noi si noi argumente si nuante, si tocmai acest lucru e argumentul sublim al unui mediu de dezbateri autentic democratic.

Romania ar fi avut motive cu mult mai multe decat Germania sa dezvolte un antisemitism mai viguros, gandindu-ne doar la motivele rascoalei din 1907, la atentatul cu bomba al teroristului socialist Goldstein in Parlamentul Romaniei, la atacurile evreilor impotriva trupelor romane in retragere din Basarabia anului 1940, la originea multor ilegalisti si tortionari comunisti. Cu exceptia revoltei din 1907 (culmea, agitata pe alocuri chiar de activisti socialisti de origine evreiasca) si a miscarii legionare cu program evident antisemit, Romania cunoaste doar excese antisemite ce tin de razboi, de front si de alianta cu Germania nazista (Iasi sau Odessa), de erori militare si multa, foarte multa incompetenta in a rezolva situatii (nimic nou sub soare la noi).

Care e recrudescenta antisemitismului astazi, la noi:
Niste discursuri publice destul de izolate in peisajul politic asupra memoriei unor personalitati? Miscarile actuale de extrema dreapta cu zeci de mii de simpatizanti, care agita in Germania, ca simboluri, indivizi transati definitiv ca si criminali de catre istorie, sunt infinit mai periculoase si mai prezente.
O scrisoare trimisa de un dezaxat unei doamne a teatrului romanesc? Ce sa mai zica vedetele de la Hollywood, care zilnic primesc amenintari cu moartea de la nebuni de pe tot mapamondul?

Cum putem acuza realitatea politica actuala de xenofobie, cand domnul Dominic Fritz e ales in 2020 primar in Timisoara, unul dintre primele orase in orice clasament al Romaniei?

Dupa umila mea parere, o agitatie ca cea de ieri nu isi are rostul. Dimpotriva, in contextul pandemiei si al miscarilor sociale aferente acesteia, al presiunilor naturale de tot felul existente, devine chiar daunatoare. Pot intelege jocul politic, dar nu pot accepta ca acesta sa se desfasoare intr-un anumit context.

Orice situatie de criza nationala reclama echilibru din partea decidentilor, echilibru care sa prezerve democratia, dar sa si intareasca coeziunea sociala. Lupta in strada impotriva AUR acum, pe subiecte mai mult emotionale decat obiective, nu va face decat sa creasca emotia si frustrarea in tabara cealalta. Fondul social actual, presurizat la maxim, nu poate fi decat bomba, nu liant.

In consecinta, domnul primar Dominic Fritz a facut ieri rau, ca sa nu fie bine, iar unui edil care are nevoie si trebuie sa conserve pacea si solidaritatea in comunitate, nu ii pot intelege logica, resorturile obiective, ce l-au indemnat spre un astfel de gest.

Nu pot sa nu imi aduc aminte de maratonul mitingurilor USL din 2011, organizate de primarul din urbea mea, din motive ce tineau doar de un calcul politic egoist, de partid.

Imi doresc din tot sufletul ca acum sa nu fie vorba tot de asa ceva. Ar fi grav si ar avea repercursiuni de siguranta nationala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *