In cultura europeana masca ocupa un rol, daca nu marginal, cel putin limitat. In cel mai comun sens posibil, ea delimiteaza lumea perceputa nemijlocit de lumea ascunsa, necunoscuta sau doar banuita, legea comunitatii de cei care se situeaza in afara ei, profanul de sacralitatea unor sarbatori, ceremonialuri sau contexte religioase si ezoterice, pe cei stiuti si publici de confreriile mai mult sau mai putin discrete. Rolul ei poate fi si acela de ascundere a continutului ideatic, a secretului initiatic in spatele simbolului sau, pur si simplu, de anulare a celui acoperit, de depersonalizare si implicit de desocializare.
In contextul mastii actuale, impuse legal din asazise inalte comandamente morale si pandemice, ne intereseaza mai putin rostul unei anumite masti, cat mai ales, simbolistica ascunderii chipului.
Ce inseamna un om fara chip?
Un individ aneantizat, dezumanizat prin anularea atributelor eului propriu, intruchipat de chip, de trasaturile umanitatii, individualitatii si unicitatii sale.
Un individ decazut din drepturile sale fundamentale si, mai ales, din dreptul la libertate, un nimeni cu existenta relativa, care nu poate fi decat minimilizat, din moment ce insasi statutul existentei sale devine relativ.
Un individ decazut din starea de om, prin urmare un subiect caruia nu i se mai pot aplica regulile moralei intre oameni si ale respectului fiintei umane.
O entitate subreda si expusa vointelor exterioare, tocmai datorita lipsei legitimitatii unei identitati.
Un om rupt de atributele propriei definiri -rasa, natiunea, statutul in societate, apartenenta constiintei. Lipsa eului afirmat prin chipul dezvelit duce la alterare, alienare si, in final, supunere.
Multi se mira zilele acestea, mai mult sau mai putin ipocrit sau constient, de refuzul sistematic al umanitatii de a purta masca. Ca si contraargument la libertatea invocata de „indisciplinati”, „iresponsabili”, „inconstienti” este adusa o stare de pericol potential, exacerbata si hiperbolizata pana la ipohondrie de o mass media oricum setata in ultimii zeci de ani spre panica si extraordinar.
Reactia „indisciplinatilor” este combatuta pe canale oficiale, infierata si pedepsita …si totusi exista, ramane, nu poate fi infranta.
Pentru mine e o veste extraordinara, imi spune ca, dincolo de incercarile momentului, mintea majoritatii oamenilor, constiinta majoritara a societatii este sanatoasa.
Timp de aproape 300 de ani, cultura europeana si cea a ambelor Americi a avut ca preocupare centrala libertatea, ca drept fundamental si masura a statutului individului. Am dorit-o, am respirat-o, am luptat pentru ea, mai apoi am exportat-o ca model pe toate continentele si spre toate natiunile. Finalul, dupa multe incercari, e ca ne gasim liberi si tinem la libertatea noastra.
Bineinteles, orice panica, orice amenintare, ne determina sa fim precauti sau sa abdicam temporar, dar constiinta libertatii revine.
In avalansa de amenintari, dincolo de strategia de marketing prin frica magistral organizata la nivel mondial, am incredere ca ceea ce e sadit in inimile generatiilor mai vechi de 20 de ani poate sa reziste.
Ma intreb, insa, cu tristete si ingrijorare, daca nu cumva campania Botnita 2020 nu va fi urmata de alte campanii si inventarea altor pericole, daca nu asistam la inceputul unei culturi a fricii induse, ca politica de stat si internationala.
Asumati-va trezirea, claritatea si realitatea despre ceea ce sunteti fiecare. Aveti curajul conservarii propriului statut si, mai ales, nu va lasati coplesiti de frica.
Libertatea reala nu face casa buna cu teama iar prudenta inseamna doar autocontrol si liniste interioara, nu abdicare sub imperativul constrangerilor dictate de sus.