In mine-adun preamultul
Din ‘naltul si strafundul
Gandului,
Din miezul timpului
Si al pamantului.

Ma rastignesc in puncte cardinale,
Incremenite in sentinte rationale,
Ma-ntrec in inima si-n minte
Cu ganduri niciodata puse in cuvinte.

M-ajung cu doruri din preaplinuri
Si ma-ntalnesc fioruri si suspinuri
Din renuntari si-nfrangeri mult prea multe,
Din patimi viitoare si trecute.

Ma oglindesc in ce-as fi vrut sa fiu,
Ma zugravesc in ochi de timp pustiu
Si ma adun in calde-mbratisari,
Cand vremea cerne vise si pareri
Prin sita deasa, impletita si profunda,
A razgandirii-n ceas si in secunda.

Ma-ntorc mereu de unde am pornit,
In cercul meu, in colt de labirint
De nazuinte niciodata implinite
Sau de chemari ramase nerostite,
De umbre-n adevaruri invelite.

Pe intuneric pasii mi-i indrept
Ma-ntorc mereu, m-astampar si astept
Sa-mi aflu sensul certitudinii depline
Din ieri, prin azi si inspre maine,
Din toate cele ale mele si straine.

Sursa foto: onlinearts.ro