Viitorul e mut,
Asasin de trecut
Tras in vazduh de nadejdi,
Pe aripi de lut,
Frante-nainte sa zboare,
Cand speranta nu moare si doare.

Spaima de cele ce vin
Ne ascunde de noi
Si patima plange prezentul
Lui Adam si al Evei,
Impreuna si goi,
Infruntand in jale momentul
Caderii din Eden,
Doar s-apuce apoi
Sa-si traiasca regretul.

Copiii cu dinti ascutiti sug sange
Din sfarcuri
De mame lauze, dupa chinuri de faceri,
Sfarsite-n cuptoare de multele coaceri
De paine
Ale bunului maine,
Apoi cresc si iau in batjocuri
Tati efemeri,
Blestemati in trup si in neam
Si stingheri.

Viitorul devoreaza prezentul,
Osandindu-l sa moara trecut,
Rasplata e-n maine,
Ucigandu-l pe azi,
Inceput si sfarsit petrecut.