Creionul ascutit
Zace alungit
Pe coala,
Intr-o doara,
A adormit
Subit,
Odata cu gandurile,
In intrandurile
De idei si aspiratii
In reparatii
Si generala renovare,
In nemiscare.

Vocea dinauntru
E amutita
Si chitita
Pe limba ceasului,
Ce-arata timpul oprit,
Neclintit
In directia compasului
Strans
Si trist, in hohote de plans.
Iară,
Pe coală,
Creionul lenes nu mai coboară
Atintit,
Pe rotunjimi si ascutimi
Opintit.
Ideea sade in gat
Si in vintre,
Nu vrea sa iasa
In cuvinte.

Se lasa asteptata
Ca o printesa
Negresa,
Din coliba candida
Si aburinda,
In mijlocul tribului
Fara cronici
Si fara glorie,
Fara istorie
Si fara mituri,
Cu enunturi morale
Si sfarsituri
Neasternute pe hartie,
Pentru ca tribul,
Saracul,
E in comuna primitiva
Si nu stie sa scrie.

El doar ramane,
Staruie,
Dainuie
In eterna
Si perena
Mirare
Si-asteptare,
Fara idei
Si fara chei
Spre minte
Si cuvinte,
In nemiscare.

Sursa foto: www.britannica.com