Somn fara sfarsit
Infinit …
Cand trupul isi cere darul odihnei
In lut
Si-n tulburarea retinei,
Din privirea fara nord si sud.

Somn lamuritor,
Revelator
Cu un ochi spre aeroportul impecabil,
Cu vama si scanere goale
Si vames amabil,
Condescendent si favorabil,
Fara pasaport sau cazier,
Reper
In triajul rational
Si vulgar
Al faptelor marunte
De azi, de ieri sau de niciunde.

Cu viza pentru existenta
In penitenta
Ma-ndrept grabit
Cu privirea-n pamant,
Prin porti deschise
In vise.
Cu nerabdare si emotie
Imi iau caruciorul
De locomotie.

Pasesc pe benzi de trafic
Si pavaje
Spre terminalul de bagaje,
Prin multimea haotica
Si psihotica,
De suflete
Regasite si pierdute.

Vreau sa-mi gasesc geanta uzata,
Familiara si incarcata
Cu seringa de drog uzuala,
Eterna,
Ce urmeaza sa mi-o picur in vena,
Cu linii de iluzii aspirate
Si joint-urile bine rulate.

Ma-ndrept, astept
Si-mi repet
Minciuni potrivite
Pentru minte,
Pregatesc peroratii
Pentru Biroul de declaratii.

Apoi ma reped cu disperare
Pe culoare,
Spre iesirea
Si izbavirea
Din frigul diminetii
Si cetii,
Ce se lasa
Si-apasa.

Sursa foto: zcj.ro