Ploaia

Loading

Ploaia imi bate in geam si la usa,
Ma atinge sinistru si umed
Cand m-ascund printre stropi si fulgi de cenusa,
Sub umbrarul jilav si muced.

Si astept si numar secunde si ore,
Sa se termine-atata amar de varsare si ropot
Ma-ncalzesc cu iluzii minore
Si imi trag amintirile clopot.

Ma adun printre picuri si printre suvoaie,
Ce nu dau semn sa se-astampere,
Diluvian cuprinzand ramuri, ce se-ncovoaie
Sub triste obsesii, renuntari si-apoi rupere.

Si m-afund odata cu ploaia
In pajisti cu pasi si copite,
Doar o clipa, sa simt cum din nou creste iarba
Printre noroaie si urme de ganduri dospite.

O secunda, sa prind momentul de nastere
Din ce-a fost strivit spre lumina,
Din samanta cu dor de a fi si cunoastere,
Din speranta mereu radacina.

Sursa foto: newsbuzau.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *