1. Ce altceva decât deșertăciune,
În a materiei de lut și fier genune,
Este orchestra instrumentelor sublime,
Atunci când dragostea nu locuiește-n mine?

2. Și mintea mea stăpână peste taine
Se-mbracă în iluzii cum în haine
Dar mută munți și apele din loc,
Numai când dragostea-i ajunsă la soroc.

3. V-aș împărți din multul meu ajuns,
Aș arde trup și bogății pe-ascuns,
Doar ca din mine, cel care era
Să mai ramână în sfârșit doar dragostea.

4. Căci dragostea îndură și binevoieste
În inimă palate construiește
Frângând orgolii și trufie adunate
Și revarsând doar calda bunătate.

5. Al celor drepte, ce-au sădit grădini
Sfiala clipelor, când ridicându-te, te-nchini
Și-alungi mânia și trufia toate
Și lepezi ce e rău din tine, parte.

6. Și cercetând în minte și în suflet cerul,
Îți luminează calea adevărul
Al celor tăinuite și crezute,
Din îndoiala firii simțite și văzute.

7. Răbdare este viața, răbdând nădăjduiești
La-ncoronarea sorții cu daruri îngerești
Și întrebari, răspunsuri, pe toate le-i afla
Pășind adânc în tine, găsind credința ta.

8. Căci dragostea te ține, prin adevăr călcând,
Când toate-s pieritoare în juru-ți, pe pământ.
Când proorociri și spaime rămân povești trecute
Și umbra și uitarea ascund rostiri pierdute.

9. Ce sunt eu decât parte din lume și din nenant?
Ce-i Dumnezeu în mine, decât etern liant
Al celor ce îmi sunt și mă jertfesc mereu
Și mi se-aștern în cale, pornit pe drumul meu?

10. Și voi atinge zarea, cândva mergând spre Soare
Voi osteni distanțe și timpuri ancestrale,
Tânjind cu trup și suflet mereu desăvârșirea,
S-ajung pe vârf de munte, s-ascult Dumnezeirea.

11. Voi trece văi și creste, lasând în amintiri
Copilăria clipei, naivele iubiri
De mine, cel ce azi sunt si mă voi lepăda
Când sinele-mi va spune să las povara grea.

12. Să mă desprind de patimi, privindu-mă de-afara
Și-n ochi să mi se-aprindă scânteia de-odinioară,
Când arătarea clipei era doar timp pustiu,
Iisus sădind în mine raspuns fără să știu.

13. Să-mi regăsesc credința, atăt ar fi de-ajuns
Să îmi păstrez nădejdea în Cel de nepătruns,
Dar și acestea doua din plin de le-aș avea,
Deșarte-s deopotrivă de nu e dragostea.