Tremură vintrele gândului,
În dulceața pământului,
Ce-a acoperit
Ultima dorință
A-nceputului sfârșit.

Tremură putred,
Pământul umed
În zori de-amintiri,
De veștede flori
Și-n reci apusuri
Făr’ de culori.

Frig și brumă
Se împreună
În stinsul păcat,
La-nceput un suspin, la urmă-un oftat
Al pustiului
Etern așternut
A ceea ce-am fost și am vrut.

Și sapă în piatră chemarea,
Ce umple zarea
Unui alt timp,
De-a pururi trecut,
În toate ce-au fost și-au durut,
Când iarba năștea din pământ
Pe vechiul și tristul mormânt.