Era un înger
În genunchi așezat,
În lumină croit și lumina cădea
Pe fața mea
Și în ochiul meu, în sprânceană mirat
Împletit din pământ și din cer,
Cu mister înfășat,
Cu tihna de-a pururi netihnă
Nevoințelor, patimilor din larga genune
A sufletului,
Spre veșnica trudă,
Pe scara abruptă și udă
A miezului
Lacrimii în rugăciune.

Il priveam
Și-i iubeam
Albul aripilor
Cu fulgi de cristal
Și razele toate
Le număram,
În cununa-i de stele
Croită din tremurul meu,
În visele mele.

În clipă-i clipeam veșnicia
Din ochi, ascultând
Vechiul cănt,
Ce-mi cânta
Veșnicia iubirii
În secunda de gând.

Și apoi mă-ntorceam
Spre icoana Maicii din mine,
Contrariat întrebând
Despre unde și când,
Am facut fapte mari
Să merit așa,
Un înger rugând
În fața mea.

Iar Maica-mi zâmbea cu alint
Și-nteles
Despre vremea de rod și cules
A celor bune
Din larga genune
A sufletului …

Unde îngerul meu zbura.

sursa foto: tablomania.ro