Fug si-apoi ma-ntorc mereu,
Oglinda si jertfa e sufletul meu,
A-mbratisarilor si tradarilor
Pe brazda-ndoielnica a cararilor.
In taina visul mi l-am ascuns
Ca prea era rusinat si de nepatruns.
In soare mi-am daruit goliciunea
Ce-mi stapanea si ardea genunea
Din mine, cel intors cum o haina pe dos
Desirata la coate prin carne si os.
Si îi strig ne-ncetat, odata cu anii,
Pe crucea-ndoita si mult prafuita,
De multa uitare,
Dinadins renuntare,
In aripi de inger sa ma ascunda
Si-apoi in trambite sa ma auda:
Eli, Eli, Lama Sabactani?
El ma asteapta si ma zareste
In drum prafuit si-n livezi de maslini,
In frunze de laur si-n atingeri de spini.
Cu mila-mi priveste,
Cu grija-nveleste
Rani si-ndoieli,
Sovairi si-amagiri,
Si-apoi imi sopteste in inima
Asteptatele, bunele, caldele,
Nesperatele vesti:
Aici sunt, n-am plecat nici o clipa
Si mereu ma gasesti!
sursa foto: Chile Evangelico