Eu sunt Eu,
Batranul, caruntul Zeu
Al proprie-mi lumi din mine,
Ce nu pare sa se termine
Decat epopeic
Si homeric,
In plansul isteric
Al orelor si secundelor,
Cand ma pierd si ma leapad
Himeric
Din telurice doruri si colerice patimi,
Periferice scopuri,
Osandit renuntarilor
Si inchinarilor
La orice si oriunde,
In miile de sfere rotunde
Si tot pe-atat universuri profunde,
Cu alti Dumnezei.
Stapan imi sunt viselor,
Proscriselor
Doruri din mintea
Prea mica s-adune
Atata multime din mine.
Ma-nvolbur si fac,
Cand tac,
Armaghedon,
Fara pardon,
Al propriilor sensuri
Transformate-n eresuri,
Despre ceea ce nu stiu
Si nu voi afla
Candva.
In somn plin de vise
Cotropesc si-nconjur pamantul
Cu gandul.
Ating far’ de teama
Inaltul din nori
Si lumina din zori
O-nvelesc,
Cand o gasesc.
Grau incoltit il sadesc
Si roada in suflet gasesc
La ospatul bogat si-nsetat,
Indelung asteptat alinarii
Si-mpacarii profunde,
Dintre secunde.
Din cranii
Beau anii
Timpului far’ de-nceput,
Castigat si pierdut
La masa de joc a destinului
Si preaplinului
Din universul meu perfect si rotund
Si carunt,
In care am fost si sunt si voi fi,
Pana-n ultima zi
Si mereu,
Eu.
Sursa foto: clubmistic.ro