Luna, nebuna

Loading

Sub luna,
Nebuna,
Se-ntinde rau-n desfraul
De unde
Si iarasi vaslesc,
Cand ma grabesc
Spre nicaieri, de niciunde,
Sa stie zarea si departarea
Ca marea,
Unde raul se varsa,
E destinatie finala si casa.

Ma-ndrept mereu spre ceea ce sunt
Si devin, cand fiori ma patrund,
Spre nemarginirea de apa sarata
Ce-mi pare amara,
Dar mereu ma astampara
Pret de-o secunda
In desfraul din unda
Care era,
Cand mai puteam
Sa numar pe umar
Pacatele, faptele, soaptele,
Ale preamultului
Din adancul si patima sufletului.

Ma scufund invariabil in mine,
Fara teama
Si far-de rusine
De adancul si latul si multul,
Din suflet profundul
Blestem,
Al destinului tesut si legat
In urzeala iubirii,
In logica ce ne desparte
Si ne-aduna ironic,
Sfidand legea firii.

Iarasi deasupra,
Lunecand impreuna cu noaptea,
Dinspre apus inspre zori,
Confidenta si martor
Printre umbre si nori,
Din ganduri luandu-si
Si devorandu-si
Tainul si partea,
Vegheaza intruna,
Obsesiv-compulsiv,
Luna, nebuna.

Sursa foto: BunaDimineata.ro