Moartea
Se-ascunsese dup’-un fag
Apoi mi-a pasit in prag
Silueta gratioasa
E si spaima, e si coasa,
E chemare
Si-‘ntrebare,
E-‘ndoiala si-amanare
Este gandul de sfarsit,
Soarele la asfintit,
Veste rea de luna plina,
Veste buna de lumina.
Am rugat-o sa mai stea,
Sa se-aseze si sa bea
Doar un strop din fiinta mea.
Sa imi lase dor neatins
Si taciune-n trup nestins.
Dar mi-a spus ca e grabita
Si e aspru osandita
Sa alerge si sa-mparta
Tot ce-a fost lasat de soarta
Pe la porti, prin asternuturi,
Zamisliri si inceputuri,
Cu soroc si despartire,
Lacrima si amintire.
A zambit, mi-a dat binete
Doar trecuse sa ma-nvete
Si sa imi aduc’-aminte,
Ganduri, doruri si cuvinte
Indoieli in miezul noptii,
Taina vietii si a mortii.
Si mi-a spus ca se va-‘ntoarce
La apusuri si soroace,
S-o astept cu alba haina,
Sa devin si eu o …taina.
Sursa foto: www.galeriamea.ro