Sobolanul alb

Loading

Roade in minte
Linistit, multumit,
Se hraneste din idei si cuvinte
Si mereu ma apasa cu teribila coada,
Cand imi afla a trairilor roada,
Sobolanul cel mare si alb.

Ma devoreaza incet,
Far’ de regret
Isi construieste si isi sporeste,
Din mine isi ia
Si in mine-si gaseste
Hrana,
Ce-l creste in nopti de somn,
Cand indoiala si-ntrebarea adorm,
Cand visele-s vii si vegheaza,
Iar retina haotic pulseaza.

In temnita mintii
Imi lovesc si imi leapad parintii,
Ma iau la tranta cu sfintii
Si sfintele daruri
Le dau ofranda, in valuri,
Sobolanului alb,
Ce asteapta
Sa-si ia partea sorocita si dreapta.

Il ascult,
Printre ganduri si lacrimi tumult,
Rontaindu-ma vesnic
In creier si-n inima
Sistematic si strasnic,
Cu pofta si patima
De mai mult.

Il port si-l ascund inauntru mereu,
Culcus ii astern in sinele meu,
La hotarul din mine
Isi astampara foamea cumplita,
In vesnicie
Ori secunda pripita,
Cand m-ascult
Si imi cern adevarul prin sita:

Sobolanul cel mare si alb,
Din mine,
Sunt Eu.

Sursa foto: emag.ro