La ce rezultat a dus lupta anticoruptie a acestor ani? Am vazut multe catuse, urcari in duba, declaratii de avocati si infierari ale moderatorilor de talkshowuri si ale jurnalistilor cu staif, atitudini disperate, belicoase sau resemnate ale inculpatilor si personaje pregatite sa ia locul altor personaje intr-o comedie tragica fara sfarsit, declaratii si breakingnews in primetime, litere de o schioapa cu anunturi spectaculoase ruland pe jumatate de ecran tv sau pulsand pe site-uri de stiri.

Nu am avut parte de reparatii dupa fapte reprobabile, societatea si institutiile nu s-au concentrat pe recuperari de prejudicii sau recuperari de calupuri mari de adevar. Ne-am multumit cu iluzia unor imagini de impact, cu disperarea celui care a epuizat variantele tratarii bolii si inghite cu nesat lingurita cu leacuri indoielnice ale sarlatanului oprit in targul prafuit al patriei decadente.

Am plans si ne-am blamat pe noi insine si obiceiurile noastre, asteptand alte dezvaluiri, planuind alte denunturi, imaginandu-ne pe fiecare dintre noi ca pastratori ai adevarului relevat din dosare la fiset, din discutii in carciumi de lux la ceas de seara, transmise ca un dar de pret unor ingeri cu aripi imaculate, cagule si veste cu DNA mare scris pe ele.

Iata ca ingerii de altadata cad unul dupa altul in acelasi joc, aripile li se faramiteaza in bucati de parca ar fi cioburi de sticla, cagulele aluneca lasand la iveala chipuri nestiute si nebanuite sau alte cagule. Din tot, obsedant si cu implacabila probabilitate, ne raman vestele cu DNA, la care privim cu amaraciune si consternarea celui care nu a inteles nimic din ce i se intampla, sarmani Danila Prepeleac porniti la piata cu o pereche de boi si intorsi cu o plasa.

Ne-am bucurat prea multi si prea mult de executii simbolice pe esafoade de presa, in lumini artificiale de studio, am avut nevoie de lucrul acesta pentru a ne refula pe noi insine din preaplinul spaimelor si ratacirilor de tot felul, in sisteme morale dezvelite de continut precum scheletele reci si diforme ale obiectivelor industriale ce tocmai am reusit sa le culcam la pamant, sa le facem sa dispara in furtul proletar si democratic urmat de ingropaciunea uitarii autoimpuse.

Ceea ce ne-am dorit din prea multa frustrare am primit. Ingerii DNA au exersat public clipa mortii, a unei morti sociale si politice, caderea din puterea vremelnica in ritual televizat. Apoi s-au ridicat altii, pentru ca jocul nu poate sa se opreasca. Apoi au cazut ingerii. Le mirosim sangele si le adulmecam frica mortii. Mereu vor fi alti haituiti si alti ingeri cu palos si mania noastra in varful lui.

Uitam ca totul e doar cosmarul nostru, modul nostru de a ne justifica pe noi insine pasind afara din case, ca ingerii si damnatii sunt doar in noi si pentru noi, ca nu se va opri acest joc al spaimei si al mortilor simbolice decat atunci cand ne vom fi asumat viata noastra, inaintea propriilor instante si a propriei legi morale, cand vom inceta sa fim luptatori pentru adevaruri fabricate si raspandite in online si vom deveni traitorii propriilor vieti. Atunci, ei, regizori si papusari deopotriva, nu vor mai avea nici o putere asupra noastra.