![]()
Iisuse, Tu, ce vii în taină
Și gândurile-mi iei în seamă,
Lucrează-n mine mai cu spor
Să înțeleg făr’ de-nconjor,
A lumii Tale trebuință,
Să o urmez spre folosință.
Iisuse, Tu și Maica Ta,
Ce te plângea pe Golgota,
A sufletului răni, ce-apasă
Pe inima de sete arsă,
Adu-le astăzi vindecarea,
Chiar dacă-n cuie e chemarea
Și-n lemnul cel de trebuință
Spre-a ta osândă-n neființă,
Întâiul semn și martor mut
Al celor care s-au făcut
În vârf de deal și-n vârf de lume
Răscumpărată-n al Tău Nume.
De sus din bolta de altar,
Pogoară-n mine al Tău Har,
Ajută-mă să împlinesc
Și-apoi pe brazdă să sădesc
Acea sămânță, ce așteaptă
Ca să devină poamă coaptă.
Și mângâie-mă, o, Iisuse
De năzuințele apuse,
Golește-mă de întrebări
De patimi, vise și păreri
Și-n locul lor, de căpătâi,
Mereu în inimă-mi rămâi.