Doamna mea din doruri calde,
Doamna mea de oareunde,
Doamna mea, nu poti lasa
Indoiala-n preajma ta.

Nu poti duce in strafunduri
Ce sfinteai pe albe solduri
Si pe piepturi de sidef,
Plasmuite la gherghef.

Unde-i dusă si cenușa
Flacara din ochi, din tușa
Zambetului si privirii
Zamislind taina iubirii?

A murit pe negandite
In sentinte erudite,
In cuvinte aruncate
De ganduri intunecate.

Doamna mea, iti spun ceva
Si ma-nchin far’ de alin:
La picioare-ti caut rostul
Si-mi zidesc tot adapostul.

Si vreau sa te locuiesc
Sa te am, sa dainuiesc
Pururi sa raman al tau
De-o fi bine, de-o fi rau.

Sa pasim iar impreuna
Si tinandu-ne de mana,
Pana-n cel din urma ceas
Ce-n destin ne-a mai ramas.

Si apoi, tot impreuna
Si tinandu-ne de mana,
Sa trecem pe pragul portii,
Sa-mpartim si taina mortii.

Sursa foto: Facebook.com