Regele defileaza gol,
Pe hol,
In aplauze asurzitoare
Si in chiote ale multimii, care
Ii omagiaza sexul incert,
Ii adora, la ordin, trupul inert.

Asternutu-s-a panza iluzorie
Peste ostenita butaforie
De atata certa, absoluta
Si inerta,
Corectitudine a fricii,
Ce nu lasa-ndoieli
Despre ce-i bine sau rau
Majestuosului rege in drumul sau.

Se aduna in strana sfetnici,
Cu fesuri de noapte
Agitate
De trezirea din somn spre zorii razboinici.
Recita mantrele far’ de-nteles,
Ale spaimei de ce nu cunosc,
Caci de-ar cunoaste, nu ar mai fi
In zorii zilei de zi,
Vreun despot ascuns in palat de clestar
Purtand tichia de margaritar.

Urla copii alintati in legile noi,
Ca regele-i gol
Pe hol
Si holu-i pustiu
De lumea ce pleaca-n turme solemne
Spre alte dileme
Ale noului Ev.

Plapanzi si orfani,
Fara de coarne si fara de vina vitei
Sarmanii de ei,
Copii ai vacii zalude, alungata mereu,
Sedusa si siluita de zeu,

Scrijelesc cu manute diforme
Temelia palatului,
La timpul aflatului
Despre pedeapsa mult asteptatului
Epilog
Al unui basm,
Inceput atat de frumos
Cu un rege pe hol,
In fundul gol.