Androgin psihotic, infasurat in vise,
Amanuntele picante si le-a lasat in culise,
La machiaj,
Improspatand mereu acelasi personaj
Triumfal in aplauze,
Facand pauze
Si-ncurcandu-se in pliurile cortinei,
Spre fiorul si umezeala retinei
Publicului delirant si adorator,
Devorand pe nemestecate
Gesturi cu gust de epilog
Si cuvinte sorbite prin pai din badog,
Niciodata spuse
Dar savarsite,
Implinite cu gesturi largi,
La intrecere
Cu umbre solemne si vagi,
In clar-obscurul sexului frivol si grabit,
Transpirat pana-n ochi,
Dintre scena si reflector.
Natașa adormise pe maluri de Nistru
De apa domoala in stanci
Adanci.
Ii priveam sprancene incruntate sinistru
Si buze-arcuite
Si dinti
Infipti in locuri de taina,
Sub haine de sfinti.
Ii pandeam de pe malul abrupt,
Aplecat peste hăuri,
Odihna-i in găuri
De verdeata si lut.
Ii vegheam focu’-n somnul
Cel dulce,
Pe leagan de ramuri s-o culce
Si negura-n plete sa-i urce
Dintru-nceput.
O priveam si in vii,
In soare de toamne tarzii
Cu grija o-nveleam
In frunze pustii,
Peste pantec si umeri
Si cu șoapta șoptita-i vorbeam
Despre vinul si roada,
Ce-n pârg vor veni
Fara de numar sa numeri.
In brate o luam si-o-nclestam
In coapse si trup
Si in gura de lup
O gustam.
In dorinte-o doream
Si-o purtam
Cu sprancene incruntate sinistru
In visul, ce-n vis il visam
Pe maluri de Nistru.
Eu sunt Nebunul iesit periodic din barlog
Psihopatul vostru zilnic,
Doza voastra necesara de drog
Si nesabuitul din voi,
Asupritorul vostru silnic.
Tic, tac!
Va strecor indoieli in orice,
Tic, tac!
Va invart in centrifuga iluziile,
Apoi tot eu -cu calm si condescendenta,
Va montez tacticos perfuziile
De speranta pentru surprizele
Asteptate si nevenite,
Nicicand nu va las mai amare concluziile,
Decat atunci cand ma luati in brate
Si ma inghiteti,
Medicamentul perfect,
Dintre toate sedativele,
Ce va incanta si va plac.
Tic, tac!
Mintile voastre ma nasc din nimic,
Apar de niciunde si va dublez certitudinile
Hohotesc epidemic, endemic si ritmic
Cand va ascund semnele rutiere
Si va-ncurc intersectiile din destine.
Va busesc cu nonsalanta aspiratiile
Asumate de voi, cu mine,
Vagabond in sinele vostru retard
De prea multe-ntrebari si de fard
Din spatele mastilor la intamplare
Scoase din jalnicul si prafuitul vostru dulap
Ce-l purtati in spate mereu,
Pe post de rucsac.
Tic, tac!
Nu va-ntrebati si nu ma gasiti vinovat,
Cu inocenta voi ridica din umeri,
Cat pana la doi sa numeri
Am disparut …
In neantul nemobilat cu forme,
In cosmarul, labirintul si spaima incertitudinilor,
La bursa asteptarilor abnorme,
Unde va vand neincetat mantra platitudinilor.
Apar si dispar cu gesuri agresive,
Ma gasiti si ma pierdeti in cautari obsesiv-compulsive.
E secret, nu ma-ntrebati cum fac!
Tic, tac!
Seducator si cinic, in pas de dans
Va distrug cu nonsalanta asteptarile
Va etalez cu sadism toate cartile,
Incurcand enigmatic optiunile.
Pe tabla deschisa a destinului vostru-n balans
Va parasesc ironic pentru ca pot,
Va numar flegmatic secundele
Sunt ceasul desteptator-adormitor al concluziilor
Si iluziilor,
Sunt al vostru Nebun din Tarot!
Tic, tac!
Se-ascunsese dup’-un fag
Apoi mi-a pasit in prag
Silueta gratioasa
E si spaima, e si coasa,
E chemare
Si-‘ntrebare,
E-‘ndoiala si-amanare
Este gandul de sfarsit,
Soarele la asfintit,
Veste rea de luna plina,
Veste buna de lumina.
Am rugat-o sa mai stea,
Sa se-aseze si sa bea
Doar un strop din fiinta mea.
Sa imi lase dor neatins
Si taciune-n trup nestins.
Dar mi-a spus ca e grabita
Si e aspru osandita
Sa alerge si sa-mparta
Tot ce-a fost lasat de soarta
Pe la porti, prin asternuturi,
Zamisliri si inceputuri,
Cu soroc si despartire,
Lacrima si amintire.
A zambit, mi-a dat binete
Doar trecuse sa ma-nvete
Si sa imi aduc’-aminte,
Ganduri, doruri si cuvinte
Indoieli in miezul noptii,
Taina vietii si a mortii.
Si mi-a spus ca se va-‘ntoarce
La apusuri si soroace,
S-o astept cu alba haina,
Sa devin si eu o …taina.
Pe intinsa campie a Estului
Luptam.
Intre mari din soare si luna
Luptam.
In mlastini pe Vistula, pe Nipru, pe Don,
In aur de campuri de grau
Si sub brazi carpatini,
Luptam.
Ne luam coifuri cu pene cat spatele
Cailor nostri fugari,
Si tichii de husari in mandre cojoace,
Ne luam aspre si-nalte caciuli
De urs si de miel,
In vrajba de turme din vai si intinderi de bruma
Luptam.
Pentru dalbe cosite-mpletite pe sani de sidef,
Pentru ochi precum lacuri adanci,
Pentru amare, moldave suspine
Luptam.
Pentru noi, cei de azi,
Pentru ei, cei de ieri,
Intre frati, pe intinderi prea mici,
Ce nu-ncap nazuinte si doruri,
Pentru mame si tati,
Pentru lege si patrii,
In urias parjol
Al lumilor din prezent si trecut,
Adunati, devorati, risipiti
Luptam.
E destin scris in slove, sub bolti de biserici
In ruguri aprinse ale noilor vremi,
E moartea mortii si-nvierii din neam,
E rostul venirii si ramasului bun
Pe intinsa campie a Estului,
Unde luptam.
Mut este calul
Si muta-i cararea,
Muta e pacla
Ce-ntuneca zarea.
Mut, mut, mut
Sunt eu dintr-un inceput
De șa,
In galopul spre stea,
Spre astrele mele
Indoielnice
Si parelnice,
Spre mutenia nalucilor
Si eunucilor
Din neputinte
Si mari straduinte.
Mut, mut, mut
Mereu inceput
De drum sovaielnic
Prin codrul prielnic
Sa ma cuprinda
Si sa-mi intinda
Ramuri pe umeri.
Pe mijloc sa numeri
Oboseala popasului,
Ce-asterne osului
Fericirea dintai,
A prisosului
De-odihna cerut
Din bun inceput.
Cazut si crescut
De prea mult eu,
Cautand mereu
Sa uit! …in odihna
Si prada somnului
Ramanand si sperand.
Intr-o noapte de-amintire
Sa las capu-n parasirea
Sufletului mult pre’-ascuns
De-‘ntrebari de nepatruns.
Sa visez, s-aduc aminte
Dorurile din cuvinte,
Din privirea-mi ce se cerne,
Din taciunele de vreme
Ce-mi sclipea odata-n gene.
Au plecat tot randuri, randuri
Calatoare-n nori de ganduri.
Le-am privit tot mai departe
Unde apa se desparte
In pamant si-nvolburare
In adanc de alinare.
Cine sa le-ntrebe, oare …
Un’ se duc, pe ce carare?
Si-apoi sa-mi intorc privirea,
Si sa vad rostul si firea,
Lucrurilor ce mai sunt
Desertate pe pamant,
Sa ascult in asternutul
Somnului de dinauntru
Glasul zorilor ce vin,
Taina, soapta si suspin,
Visele care vor fi,
Intr-un miez de alta zi,
Ce-or trezi in mine fluturi
De iubire si-nceputuri.
Am visat cum aripi cresteau,
Din umeri plapanzi ieseau cioturi.
Apoi pene
Stralucitoare si albe,
Si brate si spate dureau
Durere calda si blanda pe-alocuri.
Copilul plange
Cand măsele troznesc prin gingii,
Asteptand desfatarea carnii si oaselor.
La fel si eu,
De lapte prea plin peste zi,
Astept in lacrimi si strangeri
Ospatul cel mare pe streasina caselor.
Al serii desprinderii,
De mine de-acum,
Asternut la drum spre-ndoiala intinderii
Orizontului dus
Spre pragul de-apus, al necuprinderii.
Am pornit cu icnet dospit
De durere’-asteptarii,
Spre-naltul mirarii,
A toate ce sunt si vor fi
Lasate in urma, pustii
De mine, acela plecat
Si inaltat
Pana la nori, printre cocori.
Am privit dup-o vreme in jos,
In strafunduri, unde rauri preaplinul isi leapada,
Si eram atat de fericit si frumos …
Imi crescusera aripi de lebada.
Fug si-apoi ma-ntorc mereu,
Oglinda si jertfa e sufletul meu,
A-mbratisarilor si tradarilor
Pe brazda-ndoielnica a cararilor.
In taina visul mi l-am ascuns
Ca prea era rusinat si de nepatruns.
In soare mi-am daruit goliciunea
Ce-mi stapanea si ardea genunea
Din mine, cel intors cum o haina pe dos
Desirata la coate prin carne si os.
Si îi strig ne-ncetat, odata cu anii,
Pe crucea-ndoita si mult prafuita,
De multa uitare,
Dinadins renuntare,
In aripi de inger sa ma ascunda
Si-apoi in trambite sa ma auda:
Eli, Eli, Lama Sabactani?
El ma asteapta si ma zareste
In drum prafuit si-n livezi de maslini,
In frunze de laur si-n atingeri de spini.
Cu mila-mi priveste,
Cu grija-nveleste
Rani si-ndoieli,
Sovairi si-amagiri,
Si-apoi imi sopteste in inima
Asteptatele, bunele, caldele,
Nesperatele vesti:
Aici sunt, n-am plecat nici o clipa
Si mereu ma gasesti!
