Autor: Arca lui Voicu

Arogant, cu trabuc

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

A sosit momentul maximei arogante. Si asa poza cu trabucul aparuta prin presa i-a enervat pe unii, e numai bun momentul sa ii adaug si text pe masura.

Al vostru egocentrist si infatuat, hater si manipulator, va explica ce si cum cu tigarile alea imense si dolofane, care aduc cu un falus afro-american.

Daca nu stiati cumva, va zic eu -trabucul se face din foi, de pe care, in prealabil, sunt desprinse nervurile frunzei de tutun. Tigarile se fac din frunza tocata fara discernamant, cu nervuri cu tot. Care e diferenta? In frunza plantei de tutun, nicotina se concentreaza in proportie covarsitoare in nervuri. Astfel, un trabuc mare ajunge sa contina 8-14 miligrame de nicotina iar o tigara de la 6 miligrame (paiele alea subtiri) pana la 20 (alea fara filtru, de le simti in varful creierului si pe cerebel si in urechi).

Am ajuns la partea aia faina, cu nicotina, o chestie buclucasa, care produce reactii misto. Sa vedem si cum actioneaza -un site serios, psycovery.ro zice asa:
„Expunerea in mod repetat la nicotina are ca efect cresterea cantitatii receptorilor alfa-4 si beta-2 de la nivelul cerebelului si trunchiului cerebral, crescand astfel necesarul de nicotina pentru acelasi efect  (toleranta). Ca urmare, caile neuronale in care sunt implicati receptorii nicotinici nu mai raspund la cantitati normale de acetilcolina, devenind inactive in absenta nicotinei (sevraj).
…
Nicotina inhalata ajunge in creier in 7 secunde, producand aproape instantaneu efecte. Este unica in raport cu cele mai multe substante psihoactive, in doze mici fiind un drog stimulant iar in doze mari, unul sedativ-analgezic (stimuleaza activitatea sistemelor serotoninergice si opiaceice).”

Adica, mai pe romaneste, te excita in draci, te activeaza, apoi te adoarme, tie iti place, repeti faza pana acolo unde devii dependent de joaca asta. E super, recunosc ca imi place si iubesc chestia asta pana acolo unde nu mai dau doi bani pe celelalte zeci de alte substante ce ma ameninta sa imi faca praf rinichii, arterele, inima, plamanii, sa ma pricopseasca dupa o vreme cu un cancer sau cu o gaura mare in piept, sa mor tremurat si sufocat.

Bun, dar de ce imi place mie trabucul? Pai pentru o chestie foarte simpla: pana fumez un trabuc trece un ceas de vreme, timp in care as baga 4-5 tigari.

Hopa! 14 miligrame de nicotina in loc de 80-100 de ars! …e ceva, deci cand am aprins trabucul se cheama ca sunt mai responsabil cu mine si cu chinuitele mele organe interne, decat atunci cand sudez tigarile ca apucatul.

Asa e si cu informatia asta, care intra in noi non-stop. E tot un fel de nicotina misto, care se joaca in creier, produce senzatii si creeaza dependenta.

Putem sa o luam la tigara -tocata si amestecata cu nervurile frunzei, sau o putem lua la trabuc -sa ii scoatem ce are mai ametitor si mai nociv, sa selectam foile, sa o maturam cu whisky-ul sau coniacul propriei constiinte, sa o uscam cu logica si ratiune si sa o consumam pe indelete, cum si cand vrem noi, fara sa ne grabim si sa uitam cat am consumat.

Cei care iau informatia nemestecata si o cred, care doar posteaza opiniile altora fara sa si-o formeze sau chiar sa o scrie pe a lor, fara sa lase dovada ca au gandit ceva cu mintea proprie, sunt exact fumatorii de tigari. Vor uita cate au fumat, le vor suda tot mai repede, se vor excita rudimentar si vor deveni captivii nicotinei ideilor altora.

Infatuatii cu trabuc o fac mai cu discernamant, se arunca constient si controlat, cat de cat, in prapastia asta, au timp si pentru ei, pentru reflectia proprie in pauzele dintre doua fumuri. Parafrazand filfizonul universal si atemporal …este ca e mai tare?

Asadar, imi place sa citesc, sa ma informez, sa scriu dupa ce am gandit si am judecat si sa fumez trabuc. Putin imi pasa daca cel care ma priveste, sau chiar ma citeste, ma considera arogant. Uneori adevarurile sunt dureroase iar tonul meu nu e nici pe departe impaciuitor, capacitatea mea de blandete e minima, uneori spre deloc …si nu imi pasa, va servesc adevarul meu, asa cum il vad eu, iar voi ati face mai bine sa il disecati, sa il contraziceti, sa dati cu el de pamant si sa il faceti praf daca trebuie si considerati astfel.

Vom fuma impreuna, fiecare trabucul lui.

Daca poti lega cu sarma, pentru ce sa pui surub?

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Daca poti lega cu sarma, pentru ce sa pui surub? -o vorba romaneasca, ironica si taioasa precum ii sta bine unui popor mucalit, ne duce cu gandul la aceia care, departe de a fi mesteri adevarati, din saracie, nestiinta sau superficialitate, prefera sa carpeasca un lucru, in loc sa il repare cu adevarat. Rezultatul va fi exact diferenta dintre surub si sarma, dintre temeinicie, durabilitate si eficienta, pe de o parte, si provizorat si paguba, pe de alta. Ieri vorba asta s-a adeverit si, daca nu ne-ar veni sa plangem, ar fi chiar de ras.

Spitalul Foisor e un centru medical de excelenta al Romaniei in materie de ortopedie si traumatologie, adica locul acela in care bolnavii cu leziuni grave, accidentatii ajung ca o ultima varianta, cu o ultima speranta la viata iar aceasta, nu de putine ori, se si implineste. In varful unui sistem medical si de urgenta, Foisorul nu prea are cu ce sa fie inlocuit daca, Doamne fereste, ar fi sa nu isi mai indeplineasca menirea de baza. Accidentatii grav ar ramane descoperiti, o sansa si o optiune esentiala pentru viata lor ar ramane irosita.

Nu, nu este un exercitiu de imaginatie, nu e un scenariu apocaliptic, e o realitate intamplata ieri. Ordine pe repede si pe panica, o evacuare inceputa dupamiaza si continuata seara tarziu, incurcatura logistica, bolnavi operati de o zi si transportati te miri unde sau trimisi acasa, nervi, suferinta, proteste -Spitalul Foisor nu mai exista pentru scopul sau, ci doar ca unitate medicala suport covid.

La fel cum tovarasul Nicolae Ceausescu facea un gest cu mana si disparea un cartier de case, domnii Arafat si Voiculescu au dat ordine de pe o ora pe alta si a disparut un centru de excelenta al medicinei, o componenta indispensabila a unui sistem si asa subred, dar atat de necesar.

Urgenta, nu mai sunt paturi cu oxigen si paturi ATI! Nu mai conteaza ca accidentele tot asa se vor produce, sau poate chiar se vor inmulti in perioada urmatoare, ca vor exista cazuri extreme, in care vieti de oameni vor fi in joc. Sa folosim in batalia cu pandemia tot ce a mai ramas!

E disperare mare, sunt bolnavi de covid, care au nevoie de interventii medicale extreme, sunt oameni a caror viata e in joc si nu mai avem paturi ATI.

Cum nu mai avem?

Pandemia a inceput de un an de zile, suntem un stat european, cu institutii si chiar ceva bruma de economie, cu alesi si numiti specialisti si imaculati. Am avut un an, in care sa putem achizitiona paturi ATI sute sau chiar mii si sa instruim personal suficient, in care am putut face studii si prognoze, lua decizii, eficientiza si dezvolta capacitati.

Ce am facut?

Am dat zeci de milioane institutiilor mass media pentru a spune ce vrem noi si cum vrem noi, pentru ca domnul Arafat sa apara la ore de maxima audienta si sa ne certe, sa ne umileasca, sa ne ameninte, pentru ca specialisti ca Streinu-Cercel sau Rafila sa ne sperie cu apocalipse si apoi sa ne bage in ceata, pentru ca domnul Vela sa ramana in constiinta noastra doar cu geaca, domnul Tataru cu freza gelata si domnul Voiculescu cu fata tampa, de scolar prins nepregatit la tabla.

Am bagat oamenii cu forta in casa si am nascocit masuri nocive si regretabile, am dat amenzi si bulane pe spate, am demonizat pe cei care puneau intrebari, am invrajbit, isterizat  fanatizat si abrutizat romanul cu roman, omul cu om.

Am nenorocit zeci de mii de afaceri si domenii economice intregi, am lasat someri si faliti, familii fara venituri si am promis masuri si scheme de ajutor de care am uitat.

La implinirea unui an de bajbaiala si chin, am intocmit un raport, in care acest Pristanda al sanatatii, pe numele sau Vlad Voiculescu, numara paturile si nu ii ies la socoteala, contabilizeaza like-urile pe Facebook, iar Tipatescu -Arafat scuipa sentinte si avertismente. Din tabloul tragic al comediei romanesti nu puteau lipsi catavenci tristi, ca Ciolacu si Dâncu, gata sa muste sau sa pape faramituri de simpatie conjuncturala.

Unde e cresterea capacitatilor medicale promise? Cine e vinovat pentru banii grei aruncati pe masti ieftine si proaste anul trecut pe vremea asta? Unde sunt spitalele  de campanie ba desfacute, ba impachetate? Unde sunt unitatile si sectiile covid nou-noute promise sau bifate ca realizate?

Ieri o unitate spitaliceasca de elita si-a dat obstescul sfarsit in huiduieli si tipete de durere, pentru ca, timp de un an, niste carpaci au facut doar ce stiau sa faca -sa carpeasca si sa minta ca au reparat.

Un stat las si debil a lasat o criza pe mana incompetentilor. Romania e legata cu sarma si trozneste sinistru pe la incheieturi.

 

sursa foto: Digi24.ro

Domnul Fritz fata in fata cu xenofobia

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Ieri, primarul Timisoarei, domnul Dominic Fritz, a considerat de cuviinta sa organizeze o manifestatie impotriva xenofobiei si antisemitismului de dimensiuni reduse, ce-i drept, dar totusi, o manifestatie.

Nu vreau sa intru pe fondul dilemei,daca un edil local e mai potrivit sa ramana la stadiul de activist politic, sau sa se ocupe de treburile orasului pentru care a fost ales ( Timisoara fiind data in toata Europa ca un exemplu al bunelor practici, chiar corecte politic, in materie de convietuire multietnica). Vreau sa ma refer aici doar la un context politic si social, in care o astfel de manifestatie nu isi are locul.

Domnul Dominic Fritz a fost vizibil deranjat saptamanile trecute de manifestatiile impotriva masurilor anti-pandemie si, avand dreptul la propria opinie, a avut toata legitimitatea sa o arate. La mitingurile de saptamana trecuta, in toata tara s-au strigat de toate, de la revendicari normale, impotriva orelor aberante de intrat in casa, la conspiratii cu 5G, sloganuri antivacciniste sau de extrema dreapta. Pana la urma se striga de toate, la orice manifestatie similara (nu pot sa nu zambesc, amintindu-mi la mitingurile #rezist de tanarul, care cerea ironic cosuri la Lidl). Nu asta e o problema, ci tensiunea sociala acumulata intr-o perioada de criza majora a societatii, cand toate frustrarile ies la suprafata.

Pe domnul Dominic Fritz l-a mai deranjat activitatea si pozitiile publice luate de domnul Lavric, personalitate marcanta a AUR, privind memoria unor luptatori si martiri anticomunisti, cu umbre in biografie, ce tin de trecutul legionar si antisemit.

In Germania, de unde a venit domnul Fritz, raman inca nerezolvate sau nerezolvabile multe dosare ale unor personalitati ale secolului XX, tot in cheie antisemita, de la maresalul Hindenburg si pana la ministrul Speer sau amiralul Dönitz, la fel Petain in Franta, Franco in Spania, Horthy in Ungaria sau chiar miliardarul George Soros pentru activitatea din timpul razboiului. Sunt dosare nerezolvabile, in care se aduc permanent noi si noi argumente si nuante, si tocmai acest lucru e argumentul sublim al unui mediu de dezbateri autentic democratic.

Romania ar fi avut motive cu mult mai multe decat Germania sa dezvolte un antisemitism mai viguros, gandindu-ne doar la motivele rascoalei din 1907, la atentatul cu bomba al teroristului socialist Goldstein in Parlamentul Romaniei, la atacurile evreilor impotriva trupelor romane in retragere din Basarabia anului 1940, la originea multor ilegalisti si tortionari comunisti. Cu exceptia revoltei din 1907 (culmea, agitata pe alocuri chiar de activisti socialisti de origine evreiasca) si a miscarii legionare cu program evident antisemit, Romania cunoaste doar excese antisemite ce tin de razboi, de front si de alianta cu Germania nazista (Iasi sau Odessa), de erori militare si multa, foarte multa incompetenta in a rezolva situatii (nimic nou sub soare la noi).

Care e recrudescenta antisemitismului astazi, la noi:
Niste discursuri publice destul de izolate in peisajul politic asupra memoriei unor personalitati? Miscarile actuale de extrema dreapta cu zeci de mii de simpatizanti, care agita in Germania, ca simboluri, indivizi transati definitiv ca si criminali de catre istorie, sunt infinit mai periculoase si mai prezente.
O scrisoare trimisa de un dezaxat unei doamne a teatrului romanesc? Ce sa mai zica vedetele de la Hollywood, care zilnic primesc amenintari cu moartea de la nebuni de pe tot mapamondul?

Cum putem acuza realitatea politica actuala de xenofobie, cand domnul Dominic Fritz e ales in 2020 primar in Timisoara, unul dintre primele orase in orice clasament al Romaniei?

Dupa umila mea parere, o agitatie ca cea de ieri nu isi are rostul. Dimpotriva, in contextul pandemiei si al miscarilor sociale aferente acesteia, al presiunilor naturale de tot felul existente, devine chiar daunatoare. Pot intelege jocul politic, dar nu pot accepta ca acesta sa se desfasoare intr-un anumit context.

Orice situatie de criza nationala reclama echilibru din partea decidentilor, echilibru care sa prezerve democratia, dar sa si intareasca coeziunea sociala. Lupta in strada impotriva AUR acum, pe subiecte mai mult emotionale decat obiective, nu va face decat sa creasca emotia si frustrarea in tabara cealalta. Fondul social actual, presurizat la maxim, nu poate fi decat bomba, nu liant.

In consecinta, domnul primar Dominic Fritz a facut ieri rau, ca sa nu fie bine, iar unui edil care are nevoie si trebuie sa conserve pacea si solidaritatea in comunitate, nu ii pot intelege logica, resorturile obiective, ce l-au indemnat spre un astfel de gest.

Nu pot sa nu imi aduc aminte de maratonul mitingurilor USL din 2011, organizate de primarul din urbea mea, din motive ce tineau doar de un calcul politic egoist, de partid.

Imi doresc din tot sufletul ca acum sa nu fie vorba tot de asa ceva. Ar fi grav si ar avea repercursiuni de siguranta nationala.

Mirare

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

 

Ochii ei de sub umbrare
…lacrimi, soare si mirare,

Umeri goi, pe perne moi
…cheama timpul inapoi,
Sa ramana vesnicie,
In secunda ce-o sa fie
Cand privirea-mi de talhar
Luneca si lasa jar
Pe obraji si par carbune
…cine focu-l poate spune?
Din inima tremurat
Si prin ganduri leganat …

Si ma-ncearca o mirare,
Ma scufunda o-ntrebare …
Unde, oare, sa-i pun dorul?
In altar s-ascund fiorul
Clipei celei de intai,
Al iubirii capatai,
Ce-mi presara-n asternuturi
Si dorinte si-nceputuri?

 

 

 

 

(Sursa foto: theguardian.com)

Demisia, domnule ministru

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Da, domnule Vlad Voiculescu, personal cred cu tarie ca nu sunteti vinovat, ca om, de dezastrul de la Matei Bals, sunt convins ca tragedia este doar varful unui morman de mizerii acumulate intr-un sistem de sanatate gestionat de un lung sir de ministri incompetenti, care si-au rumegat obedienta politica si lacomia in biroul, pe care astazi il ocupati.
Cred in dorinta dumneavoastra sincera de a produce schimbarea in bine in acest domeniu vital si mai cred ca va aflati in fata unei oportunitati extraordinare de a face acest lucru.
Ca politician, sunt convins ca vedeti pozitia dumneavoastra actuala doar ca un mijloc pentru a realiza un scop -acela de a schimba ceva. Tocmai de aceea consider necesara DEMISIA DUMNEAVOASTRA IN ACEST MOMENT. Ar fi un gest, care ar contura un standard de comportament politic intr-o astfel de situatie. Cei care vin dupa dumneavoastra ar fi obligati moral sa faca la fel, in situatii similare, un atare comportament devenind firesc. Tot aceia care va vor urma, vor intelege ca, pentru a-si salva o functie si o cariera, trebuie sa evite cu orice pret sa ajunga intr-o atare conjunctura si, prin urmare, trebuie sa faca ceva, sa schimbe in bine, sa reformeze, sa eficientizeze, sa puna interesul si siguranta pacientului drept piatra de capatai.
DEMISIA dumneavoastra poate fi inceputul care schimba lucrurile, imboldul ce pune in miscare schimbarea. Daca ati dorit si ati luptat in politica pentru pozitia de ministru al sanatatii cu intentia de a va pune in slujba schimbarii mult asteptate, acesta este momentul de a face si de a reusi, cu adevarat, ceva. Renuntati la dumneavoastra insiva de dragul scopului nobil clamat la inceputul mandatului -demisionati si l-ati atins. Cei care vor veni dupa dumneavoastra il vor desavarsi. Lucrurile se vor misca in directia cea buna.

 

Sursa foto: www.RomaniPrinLume.info

Cuvânt de Crăciun

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Dragii mei,

Una dintre cele mai dezbatute probleme teologice crestine o reprezinta calitatea Lui Iisus de Fiu al Lui Dumnezeu si miracolul nasterii Sale din Fecioara.

In lumina materialismului gandirii ultimelor trei veacuri, care isi reclama fibra din Iluminism, acest lucru pare imposibil. Mai mult, asistam in prezent la o ofensiva la scara planetara a propagarii argumentelor pentru care acest lucru ar fi imposibil, ofensiva dusa in numele unei asa zise libertati a gandirii, a laicitatii si laicizarii societatii.

Sa se fi inselat oare primele Concilii, care au stabilit dogmele de baza crestine? Imi pare greu de crezut, mai ales in situatia in care acestea au reunit pleiada varfurilor intelectuale din intreg bazinul mediteranean, din ceea ce la acea vreme reprezenta lumea civilizata. Mai mult, fibra intelectuala a acestora, dincolo de spiritul crestin asimilat in maniera pauliana, o reprezinta filozofia greaca si reverberatile sincretice elenistice ale altor concepte si religii contemporane cu inceputurile istoriei si civilizatiei.

Numitorul comun al acestora, dincolo de maniere diferite de interpretare, il reprezinta utilizarea Simbolului si a Cuvantului drept chei de descifrare si de descriere, drept repere de ordonare a Lumii, cu toate cele vazute si nevazute, intelese si neintelese.

Pana in ziua de azi, trei momente despart crestinismul de stiinta moderna, credinta de contestarea ateista:

Facerea Lumii din Cuvantul de inceput, care era Dumnezeu -insasi cunoasterea aparitiei si fiintei lumii materiale;
Numele tainic al Divinitatii primit de Moise din rugul aprins de pe muntele Sinai -definire si dezbatere a existentei sau nonexistentei unei inteligente universale coordonatoare, infinite si incognoscibile cu mijloacele ratiunii umane;

Intruparea divinitatii prin miracolul nasterii Mantuitorului.

Putem observa un numitor comun al tuturor acestor momente -prilej al dezbaterilor fundamentale actuale: Cuvantul, ca izvor al intruparii lucrurilor, transformarea ideii in materie si actiune. Divinitatea creeaza lumea materiala, se defineste si se explica creatiei, apoi ii da solutiile existentei in armonie, dreptate si adevar. Totul se intampla prin Cuvantul fondator, care poate fi geniala formula de inceput, atotcuprinzatoare definitie sau inceput de Lege noua a iubirii pentru oameni.

Pe acest drum odata pornit, dezbaterile religie-stiinta mi se par ca devenind inutile, mai ales in conditiile in care cei mai aprigi contestatari in plan filozofic propun formule de inlocuire utilizand concepte deja teoretizate in dogma religioasa. Libertatea, Egalitatea sau Fraternitatea nu puteau fi definite in secolul luminilor altfel decat apelandu-se la bagajul de cunostinte mostenite de la teologii si filozofii medievali. Fundamentul lumii noi, al progresului modern, al modernitatii insasi sta tot in Evangheliile Noului Testament.

Credinciosi sau atei, avem mereu acelasi scop-intelegerea lumii in care traim, aceeasi nevoie -dezbaterea cu argumente. Nu realizam, de fapt, ca apelam in mod necesar la Cuvant si Simbol, ca recreem in permanenta prin idei, ca explicam dezvoltand concepte, ca ideile se materializeaza miraculos in noi si actiunea noastra.

Singura conditie atat a afirmatiei cat si a indoielii este buna credinta, onestitatea actului intelectual, respectul pentru diferenta. Le putem avea in cadrul laic de discutie, atata timp cat laicitatea nu este pervertita in dogma a negarii.

Va doresc tuturor sa cautati Cuvantul si Simbolurile, acum cand El se intrupeaza si devine Om, la un sfarsit de an, in care, mai mult decat niciodata, imprejurarile obiective ne-au facut sa ne intoarcem spre noi insine.

El s-a nascut prin Cuvantul vestit Fecioarei, voi renasteti prin propriul Cuvant rostit cu sinceritate. Mereu si mereu sa cautam Cuvantul pierdut si sa il intalnim pe El.

Printesa intunecata

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Am visat-o,
Am cantat-o candva fara sa o cunosc,
Fara sa o stiu.

Am privit-o
In asternut de albastru satin …
In umbre straluceau ochii ei
Picioare si brate precum ramuri
Imi spuneau sa mai raman
Sa privesc,
Sa adulmec nefiinta adierii
Si tipatul vestitor
Al vremurilor de pe urma
Ale dragostei.

Esti si vei fi a mea,
I-am spus.
Sunt si voi fi a ta, imi soptea cu tipat
In clipa eterna, in neant de vis.

Si nu stiam, sarman fara cuget,
Ca ii ceream sa fiu al ei,
Ca ma marturiseam pe mine in tipatul ei.

In asternuturi de satin albastru,
Pe tron de inima si brate,
Pe trunchi din mine
Am gasit-o pe ea …
Printesa mea intunecata din vis.

Joaca de-a jigodiile

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

In tara lui Papura Voda, intr-o capitala prafuita si provinciala, o jigodie istorica, trecuta prin partide sta la taclale cu o jigodie noua in politica si o convinge sa sustina impreuna o jigodie bortoasa, cu fata de mufa la conducerea de la judet.

Jigodia noua, lacoma si determinata ca orice jigodie la inceput de drum obtine si ea niste promisiuni pentru un loc pe langa jigodia bortoasa, plus niste sustineri pentru doua jigodii mai mici.

Intre noi fie vorba, jigodia istorica, mai barie, mai haladita si mai trecuta prin tot felul smecherii, a cam vandut jigodiei noi praful de pe toba, in schimbul tacerilor complice, abtinerii de la corul de latraturi, de la episoade de crize si spasme …deh, jigodia istorica si cea bortoasa se cam temeau.

Buna afacere, chit ca subalternii lor se trezesc luati pe nepregatite si cu izmenele in vine, cu candidatii gata pusi sa zambeasca in poze prin online, apoi dati la o parte pe principiul dezbraca-te ca te sexez, imbraca-te ca m-am razgandit.

Jigodiile mici vin cu tamtam si cu scrisoare de la stapanire peste ei, in timp ce jigodia istorica incearca sa ii indulceasca, dandu-le niscaiva locuri eligibile pe cate o lista. Degeaba, imparteala e subtire si onoarea nereperata.

Ce urmeaza e de inteles -subalternii dand din umeri si facandu-se ca ploua, oamenii dand din mana a lehamite, jigodiile mici urland ca de ce sunt asa singure si nu se unesc toti in jurul lor.

Pai de aia, ba, ca sunteti jigodii !

Draga Ministerule, …

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Draga Ministerule al Apararii Nationale,

 

In primul rand iti multumesc ca ai grija de mine si de romanii mei, ca te straduiesti sa ne dai sfaturi bune si folositoare pentru sanatatea noastra. Sper, de asemenea, ca ce scrie prin ziare, despre anumite afaceri facute fara masca si dezinfectant, sunt doar plasmuiri ale dusmanilor, ca bravii nostri generali si ofiteri superiori, bravul nostru personal ministerial si politicienii din varful lui sunt straini de fapte reprobabile pe buzunarul nostru.

 

Pe de alta parte nu pot sa nu ma gandesc la cateva lucruri, cand te vad cu cata convingere si determinare ma indemni sa port masca, folosind exemplul minunat al ostasilor nostri de pe teatrele de operatiuni:

 

Soldatii poarta vesta, casca si masca pentru a se proteja de proiectile, de agenti chimici si biologici, ce sunt folositi in lupte, in conflicte armate, acolo unde un altul, dusmanul, manuieste de la distanta chestii letale, iar purtatorul echipamentului este tinta, obiectiv de neutralizat sau eliminat. Dusmanul meu, draga Ministerule, e doar o gripa zdravana cu un nume tampit (macar daca se numea virus sovietic sau taliban) iar mascuta mea e degeaba, daca se hotaraste sa ma atace, ca nu e de kevlar capabil sa umileasca glontul.

 

Soldatii sunt platiti pentru meseria pe care si-o fac (in caz de conflict armat, platiti in plus). Ei poarta casca, vesta si masca pentru ca iau bani sa faca anumite lucruri, pentru care toate astea sunt indispensabile. Pentru ca eu am stat in casa, pentru ca am fost restrictionat sa ma misc, pentru ca am masca si a trebuit sa imi limitez efortul, tanti economia s-a suparat si a omorat multe firme, lasand sute de mii orfani someri, oameni care in curand nu vor mai avea dupa ce sa traiasca, daramite dupa ce sa poarte masca.

 

Soldatii si-au asumat, in deplina cunostinta de cauza, un statut, riscuri multiple, specifice carierei si traiului de militar. Tot ei au fost recrutati dintre cei mai voinici, mai sanatosi, iar greutatea serviciului lor se reflecta in varsta mult prea frageda de pensionare. Eu, draga Ministerule, sunt mai slab, poate bolnav, poate cu dificultati de respiratie, poate pur si simplu ipohondru si claustrofob si nu ma voi putea ridica niciodata la nivelul celor cu vesta, casca si masca la 45 de grade Celsius. Pe de alta parte, nici nu ma trage inima sa fiu ca ei, stiind ca ma asteapta inca zeci de ani de munca in umila mea conditie, pana la o pensie scurta tare, pentru care e foarte probabil sa platesc mai mult decat sa primesc.

 

Soldatii, la fel ca nenea chirurgul, ca nenea vopsitorul sau nenea cu dezinsectia de la scara blocului, sunt antrenati, de voie de nevoie, ca o conditie a exercitarii unei meserii. Eu, draga Ministerule, scriu, muncesc la calculator, conduc masina, o repar, chircit pe sub ea, sap cartofii si varza pe camp. Imi cer scuze, ca nu m-am gandit pana acum sa ma antrenez din timp cu masca pe figura, sa fiu si eu brav si aratos, mascat cu sapa in mana, cu tubulara de 10 sau cu mapa sub brat.

 

Imi cer scuze, draga Ministerule, daca nu voi putea sa ma ridic la asteptarile tale. Te rog sa ma ierti si sa nu ma pedepsesti prea rau cu nenea ala de la Interne, prieten cu niste unii de la care aud manele in fiecare seara, de nu mai stiu daca e priveghi sau parastas in alerta, ba, mai mult, poate imi faci un amar de bine si vorbesti cu suratele de la Finante si Economie sa faca ceva sa nu se mai duca viata si traiul meu la vale, sa pot sa muncesc si eu si sa am siguranta painii de maine si poimaine.

 

Poate in drum te intalnesti cu nasa de la Transporturi si ii amintesti ca drumurile s-au stricat ele singure si trebuie reparate, ca nu te-ai jucat tu de-a bombardamentul pe ele. In caz ca o vezi pe aia mica de la Educatie, spune-i ca o liota de copii s-ar duce la scoala si ca ar fi foarte protejati de virusuri si bacterii daca ar mai repara cate un grup sanitar si ar mai varui cate un perete, ca prea sta sa le cada in cap.

 

La baba aia de Cultura nu are rost sa ii transmiti nimic, si asa nu va intalniti, ca e probabil moarta si ingropata pe undeva, in vreun capitol de lege bugetara.

 

Inca o chestie, daca o vezi pe milfa aia de isi spune Ministerul Sanatatii, spune-i ca a cam scumpit tarifele si presteaza prost tare pentru cati bani cere, de au ajuns clientii sa caute altele, pe centura pe la Viena sau Berlin.

Concert cu cor de cetateni, cvintet de politicieni si …pian

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

5 aprilie 2020 -un preot si cativa enoriasi, cu masti si manusi, sunt amendati pentru ca au tinut o slujba de pomenire in curtea unei biserici, undeva in judetul Valcea.

 

https://www.youtube.com/watch?v=-G28t6EaY-M

 

6 august 2020 -un multiplu campion la infractiuni, sef de crima organizata, este prohodit cu taraf, sute de bocitoare si indoliati de teapa lui, intr-o adunare impotriva oricarei reguli a starii de alerta, pe care statul a legiferat-o.

 

https://www.youtube.com/watch?v=yJ36dWOLcOU

 

Da, este acelasi stat, aceeasi lege, sunt aceleasi autoritati si doar un singur aspect de statistica, cu care domnul Arafat, domnii Tataru si Vela, domnul Orban si Johannis ne tin la respect, cu botnita si sanctiunile de rigoare -in 6 august, fata de 5 aprilie, avem o diferenta de o mie de cazuri zilnice raportate.

 

Imbulzeala teribila, sute de persoane …cam cat sa se umple vreo doua, trei puscarii, manele plangacioase si strigate, gesturi de supunere si respect de la curtile satrapilor persani …mai putin autoritatea salvatoare , aia cu cascheta si pulan, care lucreaza pentru siguranta si increderea noastra, adica, in contextul actual, ne da amenzi, ne imprastie si ne apara de covid.

 

Veti vedea in imaginile, ce au impanzit retelele de socializare, sute de oameni fara masca, in spatii inchise, fara distantare fizica obligatorie, etc., etc., etc.

 

Nu veti vedea, insa, reactii firesti din partea organelor de ordine publica ale statului, nu veti vedea interventii, dispersarea multimii, aplicarea legii in vigoare, cu sanctiunile ei la pachet.

 

Spectacolul grotesc al unor zburatoare infractoare a amutit institutiile de forta ale unui stat membru UE, l-au amutit pe domnul Arafat, care nu mai iese si de aceasta data invitandu-i pe participantii la adunare sa treaca pe la spital.

 

Domnul Johannis tace (macar de ar fi fost vreo sedinta PSD, sa aiba ce spune), la fel si domnul Vela cu geaca lui razboinica de Top Gun, sau domnul Tataru, cu zulufii transpirati sau dati cu gel (greu de ghicit). Intre timp seful IGP “monitorizeaza”iar vreo duzina de servicii “pentru tara si protectia cetateanului”isi rontaie linistite alocatiile bugetare generoase. Toata lumea nu vede si nu aude nimic, toti demnitarii si functionarii adapati din buzunarele noastre tac.

 

In statul la cheremul interlopilor, ispravnicii nu pot sa tina decat partea stapanilor si sa calce capul resemnat al celui prea slab sa poata sari peste bariera legii. In Romania clanurilor infractionale si politice, guvernul si institutiile de siguranta si ordine publica ne fac, pentru a cata oara (???), demonstratia unui adevar cunoscut de mult: egalitatea in fata legii, bunul simt sunt doar vorbe, Constitutia a fost inlocuita de prostitutie iar dreptatea se plimba beata, in curul gol, cu masca pe ochi si cu gura si nasul libere.

O societate etica

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Un prieten din lista mea de Facebook, om inteligent si educat dincolo de orice indoiala, milita ieri pentru un oras sanatos din punct de vedere etic, pentru o comunitate umana, in care dreptatea, corectitudinea, cinstea si toate valorile ce deriva din acestea sa aiba substanta unei realitati la nivelul relatiilor dintre oameni, indiferent de formele lor de manifestare si de partile implicate.

Frumos, un obiectiv nobil, un vis al unei societati ideale si, totusi …

Ne-am obisnuit sa aratam cu degetul spre cei pe care ii consideram incorecti.Ultimii ani au trezit, ca niciodata, un sentiment civic nemaiintalnit. Ne agitam cu totii si denuntam figuri din cele mai diverse, de la conducatorii mondiali din teorii conspirationiste la Dragnea cel malefic, la oamenii din partide si din mediul de afaceri, la cei din administratie, la patronul lacom si lipsit de empatie, la seful de asociatie de bloc, hot dovedit din fondul de rulment. Toti fura, mint, sunt nedrepti, incorecti, necinstiti cu noi, ceilalti, si , implicit, chiar cu ei insisi si cu rostul si statura lor de oameni.

Uitam ca lucram in institutii, sisteme de forta coercitiva sau de realizare a justitiei, in care dreptatea da zilnic rateuri si afecteaza oameni nevinovati, in timp ce vinovatii nu sunt dovediti si nedreptatea nu e reparata, in agentii si institutii guvernamentale care spoliaza fara mila, cheltuie degeaba sau fura banul public.

Uitam ca suntem implicati in uriase sisteme de productie, distributie, vanzare si realizare de profit din alterarea sanatatii oamenilor, de la puii ingrasati artificial, care lasa urme si boli in organism, la medicamente cu efecte secundare grave si ireversibile pentru semenii nostri.

Uitam ca lucram in transporturi si incalcam zi de zi reguli de circulatie sau manevra, uitam ca lucram in institutii financiare, cu instrumente rupte de orice realitate, ca crestem si scadem valori dupa orice reguli, altele decat realitatea, ca mintim si inselam pe unii, pentru ca altii sa dobandeasca mai mult peste noapte, mai multul pentru care nu au muncit vreodata.

Uitam ca suntem rai si nedrepti de mai multe ori pe zi cu cei apropiati, cu cei pe care ii iubim in restul timpului, cand nu sunt tinta propriilor nostri nervi si a propriilor noatre frustrari.

Cand ne raportam la noi si la faptele noastre gasim scuze, construim dreptatea din rationamente suficient de abstracte sa ne convina, suntem buni din cele mai inventate cauze si cu cele mai halucinante argumente. E despre noi si suntem drepti, avem dreptatea noastra insotita de doza necesara de circumstante atenuante pentru orice facem si orice gresim. Nu ne vedem complici la imense demersuri, la nedreptati sistemice si sistematice. Sunt de vina altii, nu noi, sunt vinovati ei …intotdeauna ei, cei care trebuie inlaturati, anulati, pentru ca noi sa ne simtim bine si multumiti in pielea noastra de drepti si cinstiti relativi.

O vorba romaneasca spunea ca dreptatea si punctul cel mai adanc al organului genital feminin nu le gaseste nimeni, niciodata. Nu stiu daca dreptatea exista, daca nu cumva aceste coordonate axiologice atat de clamate in spatiul public actual nu sunt decat adjuvanti si reglatori relativi si limitati.

Nu stiu cum ar fi si ar arata o societate etica. Probabil ar fi o lume in care noi nu am mai fi oameni, ar fi un univers, care nu ar mai fi al nostru. O lume perfecta nu ne poate apartine noua, care, prin definitie, suntem imperfecti.

Avem nevoie de asa ceva? Personal cred ca nu. Putem ramane in lumea noastra nedreapta, fara corectitudini absolute, dar o putem infrumuseta si perpetua cu alte lucruri -intelegere, rezerva propriilor judecati, solidaritate si generozitate sincere, ganduri bune si perspective lipsite de patima si ura.

Atat si pana aici !

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Domnilor decidenti si detinatori reali ai puterii in aceasta tara,

Ati platit presa sa rostogoleasca in opinia publica un pretins studiu realizat in strainatate, conform caruia noi, astia care nu avem incredere in voi si in ordinele voastre, in farsa numita pandemie din anul 2020, suntem narcisisti, machiavelici si psihopati.

Intrucat ma simt direct vizat, ca membru al noii categorii infiintate pentru a ponegri si duce in derizoriu orice alt demers decat al vostru, va raspund:

Nu eu sunt narcisistul care isi arunca paltonul cand valetul nu e prea aproape. Nici nu am valet si am respect pentru suma aia, care reprezinta valoarea unui palton si pentru care orice om  normal trebuie sa munceasca.

Nu eu imi etalez consoarta in tinute indoielnice si cel putin nepotrivite varstei si functiei pe la banchete, ceremonii si intalniri cu mai marii lumii.

Nu am si nu mi-am inchipuit vreodata sa am vreun guvern „al meu”, la fel cum nu mi-am inchipuit nicicand ca, de la inaltimea unei functii, as putea imparti o natiune intre buni si rai, intre purtatori ai progresului si retrograzi, intre „desteptii”, care sunt cu mine si „prostii”, care sunt cu ceilalti.

Nu eu sunt machiavelicul care si-a aranjat propriul coleg pentru a-i bloca o candidatura la o primarie sau in fruntea unei organizatii.

Nu eu am uzat de institutiile de forta ale vreunui stat pentru a scoate din joc adversari politici fara a recupera nimic din presupuse prejudicii imputate.

Nu eu am infiintat organizatii politice balama pentru a manipula voturi in parlament si aliante de conjunctura in teritoriu, la fel cum nu eu am manipulat mase de oameni de buna credinta spre a-i invrajbi cu semenii lor si a darama guverne.

Nu eu platesc din bani publici presa obedienta pentru a-mi trambita dictonurile si a le sadi in capetele oamenilor.

Nu eu mint in statistici sau cand ma intorc din capitale europene si nu eu proclam succese dezumflate dupa mai putin de o zi.

Nu eu amenint cu amenzi, nu eu santajez in jocul politic pentru a-mi etala si satisface dorinta de putere asupra celorlalti, pentru a mima zambetul sigur la suprafata, dar de fiara infometata si incoltita, hranita cu ura si dispret fata de oameni, in realitate.

Nu ma acuzati pe mine, pentru ca nu sunt ca voi, cei care va devorati si autodevorati in jocul perfid al puterii si manipularii. Nu sunt oglinda voastra si nu voi fi vreodata purtatorul urmelor si rezultatelor propriilor voastre psihopatii.

Sunt un cetatean liber, care isi plateste impozitele, ce voi le furati, care respecta legile,ce voi le incalcati la chermeze pe ascuns si suete in institutii publice.

Atat si pana aici, intr-un film prost, cu actori indoielnici si regizori dezaxati.