Categorie: Poezie

Luptam

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Pe intinsa campie a Estului
Luptam.
Intre mari din soare si luna
Luptam.

In mlastini pe Vistula, pe Nipru, pe Don,
In aur de campuri de grau
Si sub brazi carpatini,
Luptam.

Ne luam coifuri cu pene cat spatele
Cailor nostri fugari,
Si tichii de husari in mandre cojoace,
Ne luam aspre si-nalte caciuli
De urs si de miel,
In vrajba de turme din vai si intinderi de bruma
Luptam.

Pentru dalbe cosite-mpletite pe sani de sidef,
Pentru ochi precum lacuri adanci,
Pentru amare, moldave suspine
Luptam.

Pentru noi, cei de azi,
Pentru ei, cei de ieri,
Intre frati, pe intinderi prea mici,
Ce nu-ncap nazuinte si doruri,
Pentru mame si tati,
Pentru lege si patrii,
In urias parjol
Al lumilor din prezent si trecut,
Adunati, devorati, risipiti
Luptam.

E destin scris in slove, sub bolti de biserici
In ruguri aprinse ale noilor vremi,
E moartea mortii si-nvierii din neam,
E rostul venirii si ramasului bun
Pe intinsa campie a Estului,
Unde luptam.

Sursa foto: www.wearethemighty.com

Epilog la razboi

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Moartea o-nvelim in ziare
O lasam in galantare,

La fezandat,
Cat un oftat

De-amar si vina,
Ca nu mai e tihna

Pe-acest pamant,
Cat un mormant.

Radem apoi
De ce-a fost cu noi,

De ce-am pierdut
Cand am avut,

De-acea dimineata,
Cand era viata,

Cand puteam gandi,
Bine socoti

Linistea din ape,
Pacea din pleoape.

Le-am uitat deschise,
Amagiti de vise,

Si privim acum,
Printre nori de fum

Un petec de cer
Cu un nor stingher

Ce ne-ntreaba-ntruna:
Ce-ati facut acuma

De ati pustiit
Tot ce a-nflorit

Si-nveliti in ziare
Moartea-n galantare?

Sursa foto: Pixabay.com

Galop mut

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Mut este calul
Si muta-i cararea,
Muta e pacla
Ce-ntuneca zarea.
Mut, mut, mut
Sunt eu dintr-un inceput
De șa,
In galopul spre stea,
Spre astrele mele
Indoielnice
Si parelnice,
Spre mutenia nalucilor
Si eunucilor
Din neputinte
Si mari straduinte.

Mut, mut, mut
Mereu inceput
De drum sovaielnic
Prin codrul prielnic
Sa ma cuprinda
Si sa-mi intinda
Ramuri pe umeri.
Pe mijloc sa numeri
Oboseala popasului,
Ce-asterne osului
Fericirea dintai,
A prisosului
De-odihna cerut
Din bun inceput.

Cazut si crescut
De prea mult eu,
Cautand mereu
Sa uit! …in odihna
Si prada somnului
Ramanand si sperand.

Mereu spre mai greu
Mut, mut, mut!
In galop,
Mut.

Sursa foto: Pinterest.fr

Trecere

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Intr-o noapte de-amintire
Sa las capu-n parasirea
Sufletului mult pre’-ascuns
De-‘ntrebari de nepatruns.
Sa visez, s-aduc aminte
Dorurile din cuvinte,
Din privirea-mi ce se cerne,
Din taciunele de vreme
Ce-mi sclipea odata-n gene.

Au plecat tot randuri, randuri
Calatoare-n nori de ganduri.
Le-am privit tot mai departe
Unde apa se desparte
In pamant si-nvolburare
In adanc de alinare.
Cine sa le-ntrebe, oare …
Un’ se duc, pe ce carare?

Si-apoi sa-mi intorc privirea,
Si sa vad rostul si firea,
Lucrurilor ce mai sunt
Desertate pe pamant,
Sa ascult in asternutul
Somnului de dinauntru
Glasul zorilor ce vin,
Taina, soapta si suspin,
Visele care vor fi,
Intr-un miez de alta zi,

Ce-or trezi in mine fluturi
De iubire si-nceputuri.

Septembrie, doamna

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Ce as putea sa spun in prag de toamna,
Cand frunze ning si se destrama norii,
Cand ramurile isi jelesc cocorii
Si ploaia plange amintirea verii?

Te caut iar si iar pe tine, doamna
In ochi inchisi si-n arsita-ndoielii.

Si te gasesc mereu pentru o clipa,
Si te zaresc la marginea uitarii,
Acolo unde spaima ne-ntruparii
Si sortii osanditi ai mangaierii

Pe tampla-mi lasa-n dor pecetea lor cumplita
In taina noptii si a resemnarii.

E iar septembrie, doamna, peste lume
E înserare, frig si nefiinta,
Este sarut de-adio si dorinta
De cele ispravite-n neputinta,

De ce-ar fi fost si ce s-ar putea spune,
Nepovestite-n tot, cu prisosinta.

E iar septembrie, doamna, peste lume.

Aripi

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Am visat cum aripi cresteau,
Din umeri plapanzi ieseau cioturi.
Apoi pene
Stralucitoare si albe,
Si brate si spate dureau
Durere calda si blanda pe-alocuri.

Copilul plange
Cand măsele troznesc prin gingii,
Asteptand desfatarea carnii si oaselor.
La fel si eu,
De lapte prea plin peste zi,
Astept in lacrimi si strangeri
Ospatul cel mare pe streasina caselor.

Al serii desprinderii,
De mine de-acum,
Asternut la drum spre-ndoiala intinderii
Orizontului dus
Spre pragul de-apus, al necuprinderii.

Am pornit cu icnet dospit
De durere’-asteptarii,
Spre-naltul mirarii,
A toate ce sunt si vor fi
Lasate in urma, pustii
De mine, acela plecat
Si inaltat
Pana la nori, printre cocori.

Am privit dup-o vreme in jos,
In strafunduri, unde rauri preaplinul isi leapada,
Si eram atat de fericit si frumos …
Imi crescusera aripi de lebada.

Surs foto: Info-Delta.ro

De vorba cu El

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Fug si-apoi ma-ntorc mereu,
Oglinda si jertfa e sufletul meu,
A-mbratisarilor si tradarilor
Pe brazda-ndoielnica a cararilor.

In taina visul mi l-am ascuns
Ca prea era rusinat si de nepatruns.
In soare mi-am daruit goliciunea
Ce-mi stapanea si ardea genunea
Din mine, cel intors cum o haina pe dos
Desirata la coate prin carne si os.

Si îi strig ne-ncetat, odata cu anii,
Pe crucea-ndoita si mult prafuita,
De multa uitare,
Dinadins renuntare,
In aripi de inger sa ma ascunda
Si-apoi in trambite sa ma auda:
Eli, Eli, Lama Sabactani?

El ma asteapta si ma zareste
In drum prafuit si-n livezi de maslini,
In frunze de laur si-n atingeri de spini.
Cu mila-mi priveste,
Cu grija-nveleste
Rani si-ndoieli,
Sovairi si-amagiri,
Si-apoi imi sopteste in inima
Asteptatele, bunele, caldele,
Nesperatele vesti:
Aici sunt, n-am plecat nici o clipa
Si mereu ma gasesti!

sursa foto: Chile Evangelico

Mirare

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

 

Ochii ei de sub umbrare
…lacrimi, soare si mirare,

Umeri goi, pe perne moi
…cheama timpul inapoi,
Sa ramana vesnicie,
In secunda ce-o sa fie
Cand privirea-mi de talhar
Luneca si lasa jar
Pe obraji si par carbune
…cine focu-l poate spune?
Din inima tremurat
Si prin ganduri leganat …

Si ma-ncearca o mirare,
Ma scufunda o-ntrebare …
Unde, oare, sa-i pun dorul?
In altar s-ascund fiorul
Clipei celei de intai,
Al iubirii capatai,
Ce-mi presara-n asternuturi
Si dorinte si-nceputuri?

 

 

 

 

(Sursa foto: theguardian.com)

Printesa intunecata

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Am visat-o,
Am cantat-o candva fara sa o cunosc,
Fara sa o stiu.

Am privit-o
In asternut de albastru satin …
In umbre straluceau ochii ei
Picioare si brate precum ramuri
Imi spuneau sa mai raman
Sa privesc,
Sa adulmec nefiinta adierii
Si tipatul vestitor
Al vremurilor de pe urma
Ale dragostei.

Esti si vei fi a mea,
I-am spus.
Sunt si voi fi a ta, imi soptea cu tipat
In clipa eterna, in neant de vis.

Si nu stiam, sarman fara cuget,
Ca ii ceream sa fiu al ei,
Ca ma marturiseam pe mine in tipatul ei.

In asternuturi de satin albastru,
Pe tron de inima si brate,
Pe trunchi din mine
Am gasit-o pe ea …
Printesa mea intunecata din vis.

Autoportret

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

În mine creşte pomul vieţii,
Din care îmi hrănesc libertatea,
Din care îmi contemplez vina,
Din care îmi beau voinţa şi speranţa.

În mine şi-au purtat povara generaţii,
Strămoşii au trudit să mă înalţe,
În mine păcate uitate zac ascunse
Şi aşteaptă ispăşire şi izbândă.

În mine se naşte şi curge timpul,
Implacabil şi fără de voie îi simt unda,
Pe umerii mei stau poverile faptelor lui
La picioarele mele mă numără,
mă cântăreşte,
mă risipeşte.

În mine îngeri construiesc şi dărâmă temple,
În ceasuri şi eternităţi de o clipă,
În mine îndoiala se hrăneşte cu certitudini
Şi slăbiciunea se adapă din puteri plăsmuite.

În mine amintiri răscolesc viitorul
Şi patimi mă-ntunecă şi mă reaprind
Iar Hristos răstignit, firav şi palid,
Mă întreabă ironic şi tainic:
Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?