Autor: Arca lui Voicu

Romanță de Crăciun

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

E alb totul afara si e frig,
Intre-o tacere si un dor, te strig
Sa te intorci, sa te opresti,
Sa cazi pe ganduri si sa socotesti,
Sa-ti vina-n inima un dor nebun,
Sa te intorci acasa de Craciun.

Si parca vad naluci de gheturi,
In brazii-ncremeniti in albe ceturi,
Printre troiene resemnate, neclintite,
In zorii tristi ai diminetii irosite,
Cu ganduri ce se-nalta precum fumuri
Din focurile-aprinse-n sobe din catunuri.

Ce rosturi si ce talcuri au colinzi, povesti,
Cand bradul e impodobit si tu nu esti?
Cum sa-ntetesc focul din vatra,
Cand tu ramai uitata si plecata?
Cum sa astept pe prag colindatori,
Cand casa este goala-n sarbatori?

De-as fi copil …dar nu mai sunt,
Ar fi atat de simplu si un fapt marunt
Sa scriu pedant, cu scris de-abecedar,
Lui Mos Craciun sa mi te-aduca-n dar,
Sa te intorci, sa mi se-aline dorul,
S-adormi sub brad si eu sa-ti mangai somnul.

Si-apoi sa ma trezesc, sa stiu ca e doar vis,
Pentru ca cerurile limpezi s-au inchis
Peste povestea noastra cea apusa,
Ramasa fapt banal si niciodata spusa,
Ca doar destinul nu-i atata de nebun
Sa iti sadeasca dor de mine, de Craciun.

Sursa foto: ro.pinterest.com

Sobolanul alb

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Roade in minte
Linistit, multumit,
Se hraneste din idei si cuvinte
Si mereu ma apasa cu teribila coada,
Cand imi afla a trairilor roada,
Sobolanul cel mare si alb.

Ma devoreaza incet,
Far’ de regret
Isi construieste si isi sporeste,
Din mine isi ia
Si in mine-si gaseste
Hrana,
Ce-l creste in nopti de somn,
Cand indoiala si-ntrebarea adorm,
Cand visele-s vii si vegheaza,
Iar retina haotic pulseaza.

In temnita mintii
Imi lovesc si imi leapad parintii,
Ma iau la tranta cu sfintii
Si sfintele daruri
Le dau ofranda, in valuri,
Sobolanului alb,
Ce asteapta
Sa-si ia partea sorocita si dreapta.

Il ascult,
Printre ganduri si lacrimi tumult,
Rontaindu-ma vesnic
In creier si-n inima
Sistematic si strasnic,
Cu pofta si patima
De mai mult.

Il port si-l ascund inauntru mereu,
Culcus ii astern in sinele meu,
La hotarul din mine
Isi astampara foamea cumplita,
In vesnicie
Ori secunda pripita,
Cand m-ascult
Si imi cern adevarul prin sita:

Sobolanul cel mare si alb,
Din mine,
Sunt Eu.

Sursa foto: emag.ro

Inceput de sfarsit

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Crește și pornește
Gandul
Spre creste colosale
Si triumfale,
De cocoși roși,
Cu aripi ce-astampara zborul
Nazuintelor de prisos,
In universul intors pe dos,
Sa nu simta viforul
Si fiorul,
De la cusaturi
Si-ncheieturi.

Falnic si in sentinte
Splendide,
Ideea se-asterne si cerne
Pamantului,
S-acopere golul din vintre
Al realitatii far’ de-alfabet si de litere,
Sa-ngroape osul preasfantului,
Ce-mpodobeste larma
Si sensul cuvantului.

Ingeri si umbre
Mesianice
Cu etichete de marfuri organice
Fac tumbe-n istorie
In era cea noua,
A rasaritului
Far’ de-asfintit
De lume
Si far’ de nume
Sau definitie,
Cand logica devine superstitie.

Se-agata-n rasteluri
Verbe
Superbe ,
Precum arme adormite si odihnite
Si pregatite
De vanatoarea cea mare,
A timpului
Haituit in secunde,
Injunghiat cu nelinisti fecunde,
Ce refuza sa zboare si moare,

Precum un cocoș
Falnic si roș,
Ce-si cant-un sfarsit
In ilogic si trist asfintit.

Sursa foto: diane.ro

Ea era

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Ea era frumoasa,
S-o pun in casa
Icoana,
Cu candela arzand
In trup si-n gand.

Era calda.
Precum painea
Din cuptor, aburinda,
Ma hranea.
Precum arsita-n miezul de zi,
Pe taramuri pustii,
Ma-ntampina
Si ma ardea.

Era cuvant,
Speranta si dor pentru maine,
In gand.
Mangaiere-mi soptea
Printre dinti cuminti
Si buze fierbinti,
Intre doua saruturi
Si inceputuri.

Era stea,
Din ochi, pe pieptu-mi, pe brate,
Lumina-si varsa,
Pana-n inima-mi plina de ea.

Ea era
Cand eu n-o vedeam
Si n-o doream
Sa fie a mea.

Si n-a mai fost,
Cand al meu rost
In trup, in suflet si gand,
Era… ea.

Ploaia

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Ploaia imi bate in geam si la usa,
Ma atinge sinistru si umed
Cand m-ascund printre stropi si fulgi de cenusa,
Sub umbrarul jilav si muced.

Si astept si numar secunde si ore,
Sa se termine-atata amar de varsare si ropot
Ma-ncalzesc cu iluzii minore
Si imi trag amintirile clopot.

Ma adun printre picuri si printre suvoaie,
Ce nu dau semn sa se-astampere,
Diluvian cuprinzand ramuri, ce se-ncovoaie
Sub triste obsesii, renuntari si-apoi rupere.

Si m-afund odata cu ploaia
In pajisti cu pasi si copite,
Doar o clipa, sa simt cum din nou creste iarba
Printre noroaie si urme de ganduri dospite.

O secunda, sa prind momentul de nastere
Din ce-a fost strivit spre lumina,
Din samanta cu dor de a fi si cunoastere,
Din speranta mereu radacina.

Sursa foto: newsbuzau.ro

Luna, nebuna

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Sub luna,
Nebuna,
Se-ntinde rau-n desfraul
De unde
Si iarasi vaslesc,
Cand ma grabesc
Spre nicaieri, de niciunde,
Sa stie zarea si departarea
Ca marea,
Unde raul se varsa,
E destinatie finala si casa.

Ma-ndrept mereu spre ceea ce sunt
Si devin, cand fiori ma patrund,
Spre nemarginirea de apa sarata
Ce-mi pare amara,
Dar mereu ma astampara
Pret de-o secunda
In desfraul din unda
Care era,
Cand mai puteam
Sa numar pe umar
Pacatele, faptele, soaptele,
Ale preamultului
Din adancul si patima sufletului.

Ma scufund invariabil in mine,
Fara teama
Si far-de rusine
De adancul si latul si multul,
Din suflet profundul
Blestem,
Al destinului tesut si legat
In urzeala iubirii,
In logica ce ne desparte
Si ne-aduna ironic,
Sfidand legea firii.

Iarasi deasupra,
Lunecand impreuna cu noaptea,
Dinspre apus inspre zori,
Confidenta si martor
Printre umbre si nori,
Din ganduri luandu-si
Si devorandu-si
Tainul si partea,
Vegheaza intruna,
Obsesiv-compulsiv,
Luna, nebuna.

Sursa foto: BunaDimineata.ro

Apocalipsa postmoderna

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Viitorul e mut,
Asasin de trecut
Tras in vazduh de nadejdi,
Pe aripi de lut,
Frante-nainte sa zboare,
Cand speranta nu moare si doare.

Spaima de cele ce vin
Ne ascunde de noi
Si patima plange prezentul
Lui Adam si al Evei,
Impreuna si goi,
Infruntand in jale momentul
Caderii din Eden,
Doar s-apuce apoi
Sa-si traiasca regretul.

Copiii cu dinti ascutiti sug sange
Din sfarcuri
De mame lauze, dupa chinuri de faceri,
Sfarsite-n cuptoare de multele coaceri
De paine
Ale bunului maine,
Apoi cresc si iau in batjocuri
Tati efemeri,
Blestemati in trup si in neam
Si stingheri.

Viitorul devoreaza prezentul,
Osandindu-l sa moara trecut,
Rasplata e-n maine,
Ucigandu-l pe azi,
Inceput si sfarsit petrecut.

La moartea unei iubiri

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Se zbat cucuvele in suflet,
Infundat si tacut,
Sa nu deranjeze si sa privegheze
Tacerea tainei si
Spaimei,
De culoare si soare
Si muzica in triluri,
Pe viniluri.

Canta barzi si menestreli in minte,
Pe pagini si-n cuvinte,
Sa nu strice si sa nu ridice
Spranceana-ntrebarii,
Pe-nserat,
Intre un tremur
De cutremur
Si-un oftat

Danseaza balerini si balerine,
In mine si-n tine,
Coregrafii fantastice
Si bombastice
In spatele cortinei,
Sa nu vada publicul
Declicul
Iubirii-mpotriva firii,
Fara de-nteles si roada,
Dintre un nerod si o neroadă.

Joaca sotron pruncii
Pe marginea dungii,
Ce desparte
Mintea mea
Prea aproape,
De logica ta
Prea departe.

Sar si apasa patratele,
In care-am sadit palatele
De nisip
In fel si chip
Si-am plouat ploi,
Facand noroi
Din asteptatele si visatele vise,
Ucigand premise.

Recita poetii vorbe cu rima
De pomina,
In sentinte savante, grave
Si erudite,
Spoite cu patima si noima,
Despre un nerod si o neroada,
Care-au irosit iubirea,
In toata firea
Fiind
Si nestiind.

Sursa foto: psiconcept.ro

Strigoiul

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Timpul nu are rabdare
Si moare
In istorie si-n noi,
Precum un strigoi,
Ce-n secunda rotunda
Se izbaveste si ispaseste
In pace,
Pe la soroace de vieti,
Cand dimineti isi arunca
Manunchiul de raze de soare,
Ca sa dogoare
Si sa doboare
Si sa coboare-n mormant,
Pe pamantul sfintit de preoti
Si sfant,
Trupul nalucii
Far’ de-acea greutate
Si densitate
De carne in stanci,
Al moroiului prins prea tarziu
In pustiul de umbra si de lumina,
Din zori, ce se-nclina
Inceputului tainic de timp.

Vin iele sa planga,
Despletite, despuiate sa-nfranga
Blestemul strigoiului savarsit
Nesfarsit,
Al moroiului mort,
Adormit de-a pururi de tot,
Strecurat in mormant de cuvinte
Ce ard pretutindeni mocnind
Si-n cosmaruri de minte murind,
In timpul ce n-are rabdare
Si moare.

Sursa foto: mythologica.ro

Nelinisti

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

In mine-adun preamultul
Din ‘naltul si strafundul
Gandului,
Din miezul timpului
Si al pamantului.

Ma rastignesc in puncte cardinale,
Incremenite in sentinte rationale,
Ma-ntrec in inima si-n minte
Cu ganduri niciodata puse in cuvinte.

M-ajung cu doruri din preaplinuri
Si ma-ntalnesc fioruri si suspinuri
Din renuntari si-nfrangeri mult prea multe,
Din patimi viitoare si trecute.

Ma oglindesc in ce-as fi vrut sa fiu,
Ma zugravesc in ochi de timp pustiu
Si ma adun in calde-mbratisari,
Cand vremea cerne vise si pareri
Prin sita deasa, impletita si profunda,
A razgandirii-n ceas si in secunda.

Ma-ntorc mereu de unde am pornit,
In cercul meu, in colt de labirint
De nazuinte niciodata implinite
Sau de chemari ramase nerostite,
De umbre-n adevaruri invelite.

Pe intuneric pasii mi-i indrept
Ma-ntorc mereu, m-astampar si astept
Sa-mi aflu sensul certitudinii depline
Din ieri, prin azi si inspre maine,
Din toate cele ale mele si straine.

Sursa foto: onlinearts.ro

In tine

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Te-am imbratisat
Si te-am sarutat,
Iarasi tu, de ciuda,
De sudoare uda,
Mi-ai muscat scrasnit
Crucea de la gat.

Si-atunci am vazut
In tine,
Demonul din mine.

Apoi te-ai urcat
Si te-ai asezat
Ca o piaza rea,
Peste fata mea
Si mi-ai dat sa gust
Tamaie si must.

Si-atunci am stiut
Ca-n tine
Sade demonul
Din mine.

Mi te-ai dat pe-o parte
Prizoniera-n soapte
Cand puteai sa fugi
Sau sa ma alungi,
Dar ai stat la panda,
Blanda si perifida
Si cand n-am stiut
Te-ai intors gemut
Si-ai bagat asa,
Gheara-n carnea mea,
Pana m-a durut.

Si-atunci am urlat
Ca-n tine
Lupta demonul
Din mine.

Gatul ti-l strangeam,
In pumni si curele.
Paru’-l inclestam
Si-l trageam
In mainile mele.
Patimi rascoleam
Pe buze, pe sani
Si florile tale
Le infloream.

Te intrebam
In zgomot de șea
De esti a mea?
Si-n mers tropait
De m-ai iubit,
Ma mai iubesti
Si ma doresti?
Si tu-mi raspundeai,
Cu scancet si tipat,
S-o iau de la capat.

Si-atunci stiam,
Bine socoteam
Ca acolo-n tine
Striga
Demonul din mine.

Goala, in somn,
Te mangai si-adorm
Pe paru-ti negru,
Cu luciri de neon
Si-ntind gura mea
Aproape de tine,
Sa te cuprind si sa te simt
Si pielea-ti miroase a mine.

Ma-nfior si stiu
Ca nu-i in pustiu,
Ca vegheaza-n tine
Demonul din mine.

Si apoi pleci,
In umbre reci te-ntreci
Si ramai
Umbra dintai.
Spre alt capatai
De lume
Si nume-ti petreci.

Si stiu ca
In tine,
Ascuns, nepatruns,
Plange infundat
Si indurerat
Demonul din mine.

Sursa foto: Facebook.com

Oglinda dintre noi

Posted on by Arca lui Voicu

Loading

Adanc si departe,
In beciuri stravechi
Doua-mpreuna
Si perechi,
Pe cand timp pentru noi
Nu era,
Nu curgea,
Destinul,
‘Nainte ca focul s-aprinda,
In taina,
Ascunse-o oglinda.

Rataciti in timp
Si in noi,
Afland amandoi
Dar ascuns si-ngropat,
Am ridicat
Val asezat
Privirii,
Simtind povara
Oglindirii.

Parca din legea firii
E nascuta,
Parca din inceput
E plamadita,
Atunci cand ma privesc
Si ma-nfior,
Vazandu-te pe tine
… oglindita

Si imi soptesc
Mirarea
Si-ntrebarea dintre noi.

Sursa foto: Facebook.com