Ploaia imi bate in geam si la usa,
Ma atinge sinistru si umed
Cand m-ascund printre stropi si fulgi de cenusa,
Sub umbrarul jilav si muced.
Si astept si numar secunde si ore,
Sa se termine-atata amar de varsare si ropot
Ma-ncalzesc cu iluzii minore
Si imi trag amintirile clopot.
Ma adun printre picuri si printre suvoaie,
Ce nu dau semn sa se-astampere,
Diluvian cuprinzand ramuri, ce se-ncovoaie
Sub triste obsesii, renuntari si-apoi rupere.
Si m-afund odata cu ploaia
In pajisti cu pasi si copite,
Doar o clipa, sa simt cum din nou creste iarba
Printre noroaie si urme de ganduri dospite.
O secunda, sa prind momentul de nastere
Din ce-a fost strivit spre lumina,
Din samanta cu dor de a fi si cunoastere,
Din speranta mereu radacina.
Sub luna,
Nebuna,
Se-ntinde rau-n desfraul
De unde
Si iarasi vaslesc,
Cand ma grabesc
Spre nicaieri, de niciunde,
Sa stie zarea si departarea
Ca marea,
Unde raul se varsa,
E destinatie finala si casa.
Ma-ndrept mereu spre ceea ce sunt
Si devin, cand fiori ma patrund,
Spre nemarginirea de apa sarata
Ce-mi pare amara,
Dar mereu ma astampara
Pret de-o secunda
In desfraul din unda
Care era,
Cand mai puteam
Sa numar pe umar
Pacatele, faptele, soaptele,
Ale preamultului
Din adancul si patima sufletului.
Ma scufund invariabil in mine,
Fara teama
Si far-de rusine
De adancul si latul si multul,
Din suflet profundul
Blestem,
Al destinului tesut si legat
In urzeala iubirii,
In logica ce ne desparte
Si ne-aduna ironic,
Sfidand legea firii.
Iarasi deasupra,
Lunecand impreuna cu noaptea,
Dinspre apus inspre zori,
Confidenta si martor
Printre umbre si nori,
Din ganduri luandu-si
Si devorandu-si
Tainul si partea,
Vegheaza intruna,
Obsesiv-compulsiv,
Luna, nebuna.
Viitorul e mut,
Asasin de trecut
Tras in vazduh de nadejdi,
Pe aripi de lut,
Frante-nainte sa zboare,
Cand speranta nu moare si doare.
Spaima de cele ce vin
Ne ascunde de noi
Si patima plange prezentul
Lui Adam si al Evei,
Impreuna si goi,
Infruntand in jale momentul
Caderii din Eden,
Doar s-apuce apoi
Sa-si traiasca regretul.
Copiii cu dinti ascutiti sug sange
Din sfarcuri
De mame lauze, dupa chinuri de faceri,
Sfarsite-n cuptoare de multele coaceri
De paine
Ale bunului maine,
Apoi cresc si iau in batjocuri
Tati efemeri,
Blestemati in trup si in neam
Si stingheri.
Viitorul devoreaza prezentul,
Osandindu-l sa moara trecut,
Rasplata e-n maine,
Ucigandu-l pe azi,
Inceput si sfarsit petrecut.
Se zbat cucuvele in suflet,
Infundat si tacut,
Sa nu deranjeze si sa privegheze
Tacerea tainei si
Spaimei,
De culoare si soare
Si muzica in triluri,
Pe viniluri.
Canta barzi si menestreli in minte,
Pe pagini si-n cuvinte,
Sa nu strice si sa nu ridice
Spranceana-ntrebarii,
Pe-nserat,
Intre un tremur
De cutremur
Si-un oftat
Danseaza balerini si balerine,
In mine si-n tine,
Coregrafii fantastice
Si bombastice
In spatele cortinei,
Sa nu vada publicul
Declicul
Iubirii-mpotriva firii,
Fara de-nteles si roada,
Dintre un nerod si o neroadă.
Joaca sotron pruncii
Pe marginea dungii,
Ce desparte
Mintea mea
Prea aproape,
De logica ta
Prea departe.
Sar si apasa patratele,
In care-am sadit palatele
De nisip
In fel si chip
Si-am plouat ploi,
Facand noroi
Din asteptatele si visatele vise,
Ucigand premise.
Recita poetii vorbe cu rima
De pomina,
In sentinte savante, grave
Si erudite,
Spoite cu patima si noima,
Despre un nerod si o neroada,
Care-au irosit iubirea,
In toata firea
Fiind
Si nestiind.
Timpul nu are rabdare
Si moare
In istorie si-n noi,
Precum un strigoi,
Ce-n secunda rotunda
Se izbaveste si ispaseste
In pace,
Pe la soroace de vieti,
Cand dimineti isi arunca
Manunchiul de raze de soare,
Ca sa dogoare
Si sa doboare
Si sa coboare-n mormant,
Pe pamantul sfintit de preoti
Si sfant,
Trupul nalucii
Far’ de-acea greutate
Si densitate
De carne in stanci,
Al moroiului prins prea tarziu
In pustiul de umbra si de lumina,
Din zori, ce se-nclina
Inceputului tainic de timp.
Vin iele sa planga,
Despletite, despuiate sa-nfranga
Blestemul strigoiului savarsit
Nesfarsit,
Al moroiului mort,
Adormit de-a pururi de tot,
Strecurat in mormant de cuvinte
Ce ard pretutindeni mocnind
Si-n cosmaruri de minte murind,
In timpul ce n-are rabdare
Si moare.
In mine-adun preamultul
Din ‘naltul si strafundul
Gandului,
Din miezul timpului
Si al pamantului.
Ma rastignesc in puncte cardinale,
Incremenite in sentinte rationale,
Ma-ntrec in inima si-n minte
Cu ganduri niciodata puse in cuvinte.
M-ajung cu doruri din preaplinuri
Si ma-ntalnesc fioruri si suspinuri
Din renuntari si-nfrangeri mult prea multe,
Din patimi viitoare si trecute.
Ma oglindesc in ce-as fi vrut sa fiu,
Ma zugravesc in ochi de timp pustiu
Si ma adun in calde-mbratisari,
Cand vremea cerne vise si pareri
Prin sita deasa, impletita si profunda,
A razgandirii-n ceas si in secunda.
Ma-ntorc mereu de unde am pornit,
In cercul meu, in colt de labirint
De nazuinte niciodata implinite
Sau de chemari ramase nerostite,
De umbre-n adevaruri invelite.
Pe intuneric pasii mi-i indrept
Ma-ntorc mereu, m-astampar si astept
Sa-mi aflu sensul certitudinii depline
Din ieri, prin azi si inspre maine,
Din toate cele ale mele si straine.
Te-am imbratisat
Si te-am sarutat,
Iarasi tu, de ciuda,
De sudoare uda,
Mi-ai muscat scrasnit
Crucea de la gat.
Si-atunci am vazut
In tine,
Demonul din mine.
Apoi te-ai urcat
Si te-ai asezat
Ca o piaza rea,
Peste fata mea
Si mi-ai dat sa gust
Tamaie si must.
Si-atunci am stiut
Ca-n tine
Sade demonul
Din mine.
Mi te-ai dat pe-o parte
Prizoniera-n soapte
Cand puteai sa fugi
Sau sa ma alungi,
Dar ai stat la panda,
Blanda si perifida
Si cand n-am stiut
Te-ai intors gemut
Si-ai bagat asa,
Gheara-n carnea mea,
Pana m-a durut.
Si-atunci am urlat
Ca-n tine
Lupta demonul
Din mine.
Gatul ti-l strangeam,
In pumni si curele.
Paru’-l inclestam
Si-l trageam
In mainile mele.
Patimi rascoleam
Pe buze, pe sani
Si florile tale
Le infloream.
Te intrebam
In zgomot de șea
De esti a mea?
Si-n mers tropait
De m-ai iubit,
Ma mai iubesti
Si ma doresti?
Si tu-mi raspundeai,
Cu scancet si tipat,
S-o iau de la capat.
Si-atunci stiam,
Bine socoteam
Ca acolo-n tine
Striga
Demonul din mine.
Goala, in somn,
Te mangai si-adorm
Pe paru-ti negru,
Cu luciri de neon
Si-ntind gura mea
Aproape de tine,
Sa te cuprind si sa te simt
Si pielea-ti miroase a mine.
Ma-nfior si stiu
Ca nu-i in pustiu,
Ca vegheaza-n tine
Demonul din mine.
Si apoi pleci,
In umbre reci te-ntreci
Si ramai
Umbra dintai.
Spre alt capatai
De lume
Si nume-ti petreci.
Si stiu ca
In tine,
Ascuns, nepatruns,
Plange infundat
Si indurerat
Demonul din mine.
Adanc si departe,
In beciuri stravechi
Doua-mpreuna
Si perechi,
Pe cand timp pentru noi
Nu era,
Nu curgea,
Destinul,
‘Nainte ca focul s-aprinda,
In taina,
Ascunse-o oglinda.
Rataciti in timp
Si in noi,
Afland amandoi
Dar ascuns si-ngropat,
Am ridicat
Val asezat
Privirii,
Simtind povara
Oglindirii.
Parca din legea firii
E nascuta,
Parca din inceput
E plamadita,
Atunci cand ma privesc
Si ma-nfior,
Vazandu-te pe tine
… oglindita
Mereu impreuna,
Pe-aceeasi cale,
Prin catacombele mele
Si ale tale
Din prima zi legati
Si trist incercati
De viitor in spaima
Si de trecut in vina,
Pasim prin intuneric si lumina,
Luciferic,
Prin iadul nostru tainic,
Impodobit feeric,
In universul nostru indoielnic,
Ascuns de ochi si locuit vremelnic
De vise
Si dorinte vesnic regasite,
De umbre
Si sperante irosite.
In mine
Te strang si te simt,
In tine
Ma afli si stii, nu te mint.
Ne-ndreptam impreuna,
Hoinar,
Tu, eu si un felinar,
Din neant de mister,
Prin timp efemer,
Spre ce am visat
Si n-am mai zidit,
Spre ce am pierdut
Si am risipit,
Spre rasaritul cu zori,
Spre rodul tainic
Si Roua din flori,
Ori spre apus,
Unde ploua marunt
Cu pene din aripi de inger cazut.
Somn fara sfarsit
Infinit …
Cand trupul isi cere darul odihnei
In lut
Si-n tulburarea retinei,
Din privirea fara nord si sud.
Somn lamuritor,
Revelator
Cu un ochi spre aeroportul impecabil,
Cu vama si scanere goale
Si vames amabil,
Condescendent si favorabil,
Fara pasaport sau cazier,
Reper
In triajul rational
Si vulgar
Al faptelor marunte
De azi, de ieri sau de niciunde.
Cu viza pentru existenta
In penitenta
Ma-ndrept grabit
Cu privirea-n pamant,
Prin porti deschise
In vise.
Cu nerabdare si emotie
Imi iau caruciorul
De locomotie.
Pasesc pe benzi de trafic
Si pavaje
Spre terminalul de bagaje,
Prin multimea haotica
Si psihotica,
De suflete
Regasite si pierdute.
Vreau sa-mi gasesc geanta uzata,
Familiara si incarcata
Cu seringa de drog uzuala,
Eterna,
Ce urmeaza sa mi-o picur in vena,
Cu linii de iluzii aspirate
Si joint-urile bine rulate.
Ma-ndrept, astept
Si-mi repet
Minciuni potrivite
Pentru minte,
Pregatesc peroratii
Pentru Biroul de declaratii.
Apoi ma reped cu disperare
Pe culoare,
Spre iesirea
Si izbavirea
Din frigul diminetii
Si cetii,
Ce se lasa
Si-apasa.
